Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă

LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI TUTUROR CITITORILOR BUCIUMUL!

"Şi cu fluier de alun / Să ne fie Anul bun..."

Lui Leon Şandru

Nici un fulg de-omăt prin aer.
Plopii, caier lângă caier
Albi se ‘nşiruie departe
Ca ‘ntr’o zugrăvire ‘n carte.

Noi, mai mici decât acum
Ne luam în jos pe drum
Şi ‘ncepeam de la bunicul
Urătura cu voinicul
Ce mâna la fel ca noi
Plug cu doisprezece boi.

Şi când stelele dintâi
Înfloreau ca ‘ntr’un gutâi,
Hei, cu biciul de mătasă
O ‘ndesam mai înspre casă
Căci intra cu urşii ‘n sat
Noaptea ‘n vuiet de urat.

Stelele sunau şi ele
Prinse sus ca de podele
De cădeau peste pământ
Clinchețele de argint.

Traistele, ce doldora…
Regii n’ar fi-avut aşa…
Şi ‘ndesam cu viță deasă
Nu de câlți, ci de mătasă
Şi cu fluier de alun
Anul să ne fie bun.

Iarna e aceeaşi iar
Ca şi-atuncea, de cleştar;
Anul Nou l’acelaş plug
Pune boi floreni în jug.
Doar copilăria noastră
Nu-i aceeaşi la fereastră.
Teofil LIANU

P L U G U Ş O R (din folclor)

"S'a sculat mai an / Bădica Trăian..."

„S’a sculat mai an
Bădica Trăian
Ş-a încălecat
Pe-un cal
Cu numele de Graur
Cu şaua de aur
Cu frâul de mătase
Cât viţa de groase
Şi’n scări s’a ridicat
Peste câmpuri s’a uitat
Ca s’aleagă loc curat

De arat şi semănat
Şi curând s’a apucat
Câmpu’ neted de arat
În lungiş şi’n curmeziş
S’a apucat într’o Joi
C’un plug cu doisprezece
Boi bourei
În coadă codălbei
În frunte ţintăţei.”

Ziua toată a lucrat
Brazdă neagră-a răsturnat
Şi prin brazdă-a semănat
Grâu mărunt şi grâu de vară
Deie Domnu să răsară
Mânaţi măi!
Hăăi! hăăi!

Şi când lucru s’a sfârşit
Iată mări s’a stârnit
Un vânt mare pe pământ
Şi ploi multe după vânt
Pământul l-au răcorit
Şi sămânţa a’ncolţit
Mânaţi măi!
Hăăi! hăăi!

La lună la săptămână
Îşi umplu cu apă mâna
Şi se duce ca să vadă
De i-a dat Dumnezeu roadă
Şi de-i grâul răsărit
Şi de-i spicul aurit
Era’n pai ca trestia
Era’n spic cât vrabia.

Trăian iute s’a întors
Şi din grajd pe loc a scos
Un cal mare năzdrăvan
Cum îi place lui Trăian
Negru ca corbu
Iute ca focul
De nu-l prindea locul.
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a’ncălecat
La Tighin a apucat
Şi oţel a cumpărat
Ca sa facă seceri mari
Pentru secerători tari
Şi să facă seceri mici
Pentru copilaşi voinici
Şi altele mai mărunţele
Cu mănunchi de floricele
Pentru fete tinerele
Şi neveste ochiţele
Mânaţi măi flăcăi!
Hăăi! hăăi!

S’au strâns fine şi vecine
Şi vreo trei babe bătrâne
Care ştiu rostul la pâine
Şi pe câmp i-a dus

La lucru’ pământului
În răcoarea vântului
Apoi carele’ncărca
Şi pe toate le căra
Şi girezi ‘nalte dura
În capul pământului
În jeleştea vântului.
Apoi aria-şi făcea
Şi din grajd mai aducea

Zece iepe tot sirepe
Şi de păr că le lega
Şi pe toate le mâna
Împrejurul parului
Deasupra fătarului
Iepele mereu fugeau
Funia se tot strângea
De par iute ajungea
Şi grâul se treiera

Şi flăcăul vântura
Şi stambolul deşerta
Hamberele încărca
Şi la moară apoi pleca.

„Insă roata cea de moară
Când văzu atâtea care
Încărcate cu povară
Puse coada pe spinare
Şi plecă la lunca mare.
Lunca mare

Frunză n’are
Luncă mică
Frunza-i pică.
Iar morarul meşter bun
Zărea moara prin cătun
Şi-şi lua cojoc miţos

Şi mi-l îmbrăca pe dos
Şi-şi lua ciocanu’n brâu
Şi mai lua şi un frâu
Apoi iute alerga
Moara cu frâul lega.
Ş-o apuca de călcâi
D-o punea pe căpătâi
Şi-i da cu ciocanu’n săle
D-o aşeza pe măsele
Ia mai îndemnaţi flăcăi
Hăăi! hăăi!

El o luă de lăptoc
Şi-o da iar în vad la loc
Şi turna deasupra’n coş
Grâul s’aşază pe vatră
Şi din coş cădea sub piatră
De sub piatră în covată
Curgea făina curată.
Mânaţi măi,
Hăăi! hăăi!”

„Iată mândra jupâneasă
Dochiana cea frumoasă
C’auzea tocmai din casă
Chiotul flăcăilor
Scârţâitul carelor
Şi’n cămări că mergea
Şi din cui îşi alegea
Sâtă mare şi cam deasă
Tot cu pânza de mătasă
Sufleca ea mâneci albe
Ş-arata braţele albe
Şi cernea mări cernea
Ninsoarea se aşternea
Apoi numai plămădea
Ş-o lăsa până dospea
Apoi colaci învârtea
Pe lopată mi-i culca
Şi’n cuptor mi-i arunca
Apoi iară cu lopata
Rumeniţi ea îi scotea
Ş-atunci ea ‘mpărţea vreo cinci
La flăcăii cei voinici
Şi ‘mpărţea trei colăcei
La copiii mititei.”

„De urat am mai ura
Dar mi-i că vom însera
Căci nu suntem de pe ici colea
Ci suntem tocmai din Buda Veche
Unde este mâţa’n streche
Iar motanul suflă’n foc
Şoarecii nu-şi află loc
Într’un fund de oboroc
Ia mai îndemnaţi măi,
Hăăi! hăăi!

La anul şi la mulţi ani!”
Pluguşor din zona Fălticenilor, jud. Suceava

Pluguşorul Durerii de Maxim Leancă

Pluguşorul Anului Nou 1945

Aho, aho!
Astăzi anul se sfârşeşte
Şi cel nou mâine soseşte
Anul patruzeci şi patru
An de jale şi chin sacru
An de plângeri, jale mare
An cu lacrime amare
An cu patemi pentru noi
Zile grele de război
Zile grele-am suferit
Că părinţii ne-au murit.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!

Merge un plug printre răzoare
Şi-l duce o fată mare
Că părinţii-s la război
Şi-aţi rămas ca vai de voi
În loc de bărbaţi femei,
Copilaşi, sărmani de ei,
Şi araţi ca vai de voi,
Că frăţiorii-s la război
Toţi feciorii vă lipsesc
Şi măicuţele-i jelesc
Şi plâng cu lacrimi amare
Sărmanele surioare
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!

Plugul merge-n brazda mare
Purtat de o fată mare
Ară, ară şi brăzdează
Şi plângând ea cuvântează
Tot arând acel ogor
Lipsită de ajutor:
– Unde-i tăticul să mă vadă
Şi să-mi dea plugul la brazdă?
Până acuma n-am arat
Boronit, şi nici grăpat.
Unde-i bietul frăţior
Ca să-mi deie ajutor?
Plugul din car să mi-l coboare
Să mi-l aşeze la răzoare,
Că nu pot plugul să-l aşez,
Boroana s-o-ncrucişez
Şi boii de înjugat
Din care parte la brăzdat.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!

Doi copii mari de o şchioapă
Stau alături pe o grapă.
Mama lor mereu oftează
Mână boii şi grăpează
Suspinând mereu cu jale
Că i-a venit înştiinţare
Şi copilaşii ei sărmani
Au rămas de-acum orfani
Că tăticul lor cel bun
A fost făcut carne de tun.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!

Doi băieţi şi o fetiţă
Plâng, sărmanii, la portiţă,
Că poştăriţa le-a adus
Şi din gură lor le-a spus
Că tăticul din război
Nu mai vine înapoi
Că-n scrisoarea asta scrie
Că înapoi n-o să mai vie
Căci a fost el împuşcat
În războiul cel turbat.
Plâng sărmanii băieţaşi
Plâng sărmanii copilaşi
Plâng fetiţe şi femei,
C-au rămas ca vai de ei,
Fără taţi şi frăţiori,
Fără soţi, fără feciori
Şi au rămas fetele toate,
Sărmanele, nemăritate.

Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!

Anul ce s-a terminat
De toată lumea blestemat!
Vine anul patruzeci şi cinci
Speranţe noi cu zile dulci
Să ne aducă bucurie
Să avem şi veselie
Să se sfârşească acest război
Să se întoarcă înapoi
Toţi băieţii şi toţi taţii
Toţi feciorii şi toţi fraţii
Dară nu se-ntorc, sărmanii,
Din războiul cu duşmanii,
Nu se-ntorc cum au plecat
În războiul cel turbat
Căci vin în satul lor
Fără mână sau picior
Toţi răniţi, calici, sărmanii,
Că i-au nenorocit duşmanii.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!

În spitalul militar
Plânge jalnic şi amar
Un fecior răpus de jale
C-a rămas fără picioare
Iar alături greu suspină
Că nu are nici o mână
Un băiat prea tinerel
Şi plânge ca vai de el
Plâng, sărmanii, amândoi
Nenorociţi de acest război
Şi nu doresc să mai trăiască
În viaţă să se chinuiască
Şi ei într-una plâng, mereu,
Ca să-i ierte Dumnezeu
Şi se roagă ne-ncetat
Să ajungă ei în sat
Dintre doi, nici unul viu
Ci s-ajungă în sicriu.
Câţi am mai rămas flăcăi
Mai strigaţi o dată hăi!

De urat am mai ura
Dară iarna îi cam grea
Iar noi suntem ca vai de noi
Caliciţi de-acest război
Şi umblăm încetişor
Că încă rănile ne dor.
Iar la anul care vine
Să vă fie numai bine,
Să vă fie casa casă,
Să vă masa masă,
Să aveţi noroc în toate
Masa plină cu bucate,
Să uitaţi de-acest război
Ce ne-a calicit pe noi,
Să uitaţi de-a voastră jale
Şi de lacrime amare.
Aho, aho, ho, ho!…

(Sâmbătă, 30 Decembrie 1944)

Maxim Leancă
 – Memorii

PLUGUSORUL ROMÂNULUI PRIBEAG

Bună seara fratii mei
Din tara cu soimi si zmei,
Tara noastră de tărani,
Deie trăsnetu’n dusmani.
La urechi cu clopotei,
Vin cu plugul dragii mei.
Vin cu plugul meu pribeag
Pân’la tine, frate drag.
Si-ti urez ani multi si buni,
Să scăpăm tara de Huni.
Bună seara frati români,
Stânci din munti si bravi stăpâni,
Roată toti lângă hotar,
Să gonim orice barbar
Din tara lui Decebal.
Iar pe plaiul lui Stefan
Nici o urmă de dusman.
Dela Tisa pân’la Bug,
Are liber acest plug.
Tine fruntea sus, măi frate,
Că tara ta e-o Cetate.
Nu-i păgân pe lumea asta,
Să ne-omoare cu năpasta.
Că de ne-om strânge cu totii,
Fug tovarăsii ca hotii.
Fug rusnacii si tătarii,
Fug maghiarii si bulgarii.
Fug jidanii pistruiatii
Bolsevicii blestematii.

Fug si corbii, fug si ciori,
Lăsând tara cu comori.
Asta-ti urez, măi pribeag,
De pe-acest străin meleag.
Toti odată, mânati măi, hăi, hăi.

…………………………………….

Brazdă adâncă să arăm,
Să arăm, să sămănăm.
Grâu ca fata lui Christos.
Să crească mare, frumos,
Să nu calce-al nost’ pământ,
Lipitori adusi de vânt.
Toti grămadă lângă plug,
Să scăpăm pe veci de jug.
Mânati, măi flăcăi, hăi, hăi.

Dumitru Paulescu

URL Scurt: https://www.buciumul.ro/?p=16292

Postat de pe 31 dec. 2018. Catalogat ca Cultură, Social, Ultimele ştiri. Puteţi urmări răspunsurile la acest articol via RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback la acest articol.

8 comentarii for “LA MULȚI ANI BINECUVÂNTAȚI TUTUROR CITITORILOR BUCIUMUL!”

  1. TAnon

    La multi ani! Sa speram ca in anul viitor sentimentele nationaliste ale romanilor vor creste.

  2. Raul

    Sa crească și sa se unească! Amin

  3. IONICA

    „SI NU UITA CAND ESTI VOIOS
    ROMANE SA FII BUN!!!!!”

    LA MULTI ANI!!!

  4. Adita

    Doamne-ajută, la mulți si binecuvântati ani!

  5. calin eugen

    Multumim si La multi ani!

  6. calin eugen

    La multi ani ,tuturor ,iar Buciumului viata lunga,sa ne mangaie!

  7. Vlad eu

    LA MULTI ANI si multi Bani!

  8. Adrian

    La mulți ani Buciumul !

Lasă un răspuns

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php