Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Social

Sf. Ilie Tesviteanul – patronul Rezistenţei armate făgărăşene. Ne vedem la ZILELE REZISTENŢEI!

120362_sfantul-ilieSfântul Prooroc Ilie Tesviteanul a fost ales patron al Rezistenţei armate anticomuniste din Munţii Făgăraşului (gruparea Gavrilă-Ogoranu), dată fiind asemănarea cu viaţa sfântului, care trăise o vreme prigonit, retrăgându-se în pustie. Şi, aşa cum Dumnezeu a pus deoparte pe Ilie, ocrotindu-l, pentru a da marturia Adevărului la vremea rânduită, tot aşa şi Ion Gavrilă Ogoranu a fost ocrotit în mod miraculos, pentru a mărturisi, după 1989, despre lupta şi jertfa camarazilor săi.
De aceea, începând cu 1995, Ion Gavrilă Ogoranu şi ceilalţi supravieţuitori, au stabilit ca în fiecare an, prima duminică după Sf Ilie (atunci când praznicul nu cade chiar în zi de duminică), să se comemoreze, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, cei căzuţi în Rezistenţa armată făgărăşeană.
LA MULŢI ANI, tuturor celor ce trăiesc spiritul Rezistenţei!

Ne întâlnim la ZILELE REZISTENŢEI!

Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu.

Intruziunea ideologiei de gen în educația copiilor, denunțată public

Mai multe ONG denunță public actele grave de intruziune a ideologiei de gen în educația copiilor din România prin evenimente educaționale de genul taberei „GirlsUP”, ori a conferinței susținute de o persoană transgender cu elevi din județul Vrancea, ambele având același organizator, în colaborare cu Ambasada SUA din România. 
Intruziunea ideologiei de gen în educația copiilor, denunțată public
Într-un comunicat semnat de Liga Părinților pentru Educație-Neamț, Centrul European pentru Educație și Training – Bacău, Asociația pentru Cultură și Educație-Rădăuți, Asociația Culturală „Nicolae Iorga”- Botoșani, Asociația „Educatori creativi -Copii inventivi” -Botoșani, se solicită public Ministerului Educației Naționale și Ministerului Tineretului și Sportului, să investigheze în baza căror programe se derulează asemenea activități de propagandă LGBT cu adolescenții din România, cu ce fonduri se derulează aceste programe, cum respectă ele drepturile copilului și ale părinților, în ce măsură se încadrează în scopul educației din România.
„În mod special, solicităm investigarea conținutului explicit al acordurilor parentale, precum și măsura în care cuprinsul acestor acorduri reflectă conținutul noțiunii de egalitate de gen, roluri de gen, identitate de gen, stereotipii de gen. Mai concret, în ce măsură părinții din România, ai cărori copii au fost sau sunt supuși acestor experimente, au cunoștință cu privire la conținutul real și deplin al acestor noțiuni și al consecințelor lor asupra psihicului copiilor care sunt instruiți sub titulatura largă a egalității de gen”
sursa: ActiveNews

18/19 iulie 1959, ora 21. Sunt executaţi, la Jilava, partizanii din grupul Arnăuţoiu.

Prin sentinţele date de Tribunalul Militar Bucureşti, Regiunea a II-a, au fost condamnate la diferite perioade de detenţie peste 100 de persoane.

Dintre acestea, 16 au fost condamnate la moarte prin Sentinţele nr. 107, 108 din 19 mai 1059 şi Sentinţa nr. 119 din 14 iunie 1959:

 TOMA ARNĂUŢOIU (ofiţer)                                          PETRE ARNĂUŢOIU (ţăran)

 TITU JUBLEANU (ţăran)                                               CONSTANTIN POPESCU (ţăran)
 ION SĂNDOIU (ţăran)                                                     NICOLAE ANDREESCU (preot)

 ION CONSTANTINESCU (preot)                                     NICOLAE SORESCU (cioban)

 NICOLAE BĂŞOIU (ţăran)                                             GHEORGHE TOMECI (proprietar)

 ALEXANDRU MOLDOVEANU (învăţător)                      ION MICA (învățător)                           GHEORGHE POPESCU (învăţător)                                   ION DRĂGOI (preot)

 BENONE MILEA (ţăran)                                                NIŢU NICOLAE (proprietar)

Toţi au fost executaţi la închisoarea Jilava, în noaptea de 18/19 iulie 1959, începând cu orele 21, la intervale de 15 minute, primul executat fiind Toma Arnăuţoiu.

Cătălin Sturza în dialog cu Vasile Bănescu la TRINITAS TV, despre libertatea de expresie și presiunea ideologică

Cătălin Sturza, publicist, a fost invitat la emisiunea „Credință și cultură” realizată de Vasile Bănescu.

Un dialog despre:

  • originea intelectuală și faptele mai puțin cunoscute ale „Revoluției sexuale” care bântuie, de câteva decenii, lumea occidentală;
  • escrocheria folosirii „etichetelor de ură” pentru scoaterea în afara spațiului public a adversarului ideatic;
  • campania „One of Us” desfășurată în acest moment în Marea Britanie, care apără libertăți democratice fundamentale; în campanie este implicată și o româncă;
  • câteva victorii pentru libertatea de exprimare și libertatea religioasă obținute în ultimele săptămâni la Curtea Supremă a Statelor Unite.

 

via Știri pentru viață

„Bomba” destinată legalizării căsătoriilor unisex în România a făcut fâs la Curtea Constituțională

Argumentele noastre contra ei se pare ca sunt valide

Cauza Coman-Hamilton, care ar fi urmat să „zguduie România”, să oblige la recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex și să zădărnicească referendumul de revizuire a Constituției pentru protejarea căsătoriei cerut de trei milioane de cetățeni, s-a fâsâit.

După mai bine de doi ani, Curtea Constituțională le recunoaște, în spiritul deciziei Curții de Justiție a UE din 5 iunie 2018, exclusiv dreptul la ședere pe teritoriul României celor doi bărbați căsătoriți în Belgia, în aplicarea prevederilor Directivei UE privind libera circulație. CCR nu recunoaște, însă, căsătoria lor și nu alterează nimic din opțiunea legislativă românească în vigoare, care statuează caracterul exclusiv heterosexual al căsătoriei.

Dreptul de ședere și de liberă circulație. Atât!

Precizăm că atât avocatul cuplului Coman – Hamilton cât și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – ultimul din ipostaza unei agenții a statului pledând contra statului însuși! – ceruseră recunoașterea în România a căsătoriei celor doi. O asemenea hotărâre nu ar fi împiedicat referendumul cerut prin inițiativa cetățenească, dar ar fi complicat mult situația și ar fi sporit presiunile interne și internaționale contra lui.

Un alt aspect important este că nu se face referire la necesitatea de a fi reglementate forme alternative de recunoaștere a legăturii de familie (ex. parteneriatul civil), așa cum se întâmplase în Italia, situație care a dus la decizia CEDO în cauza Oliari și a silit, în cele din urmă, statul italian să legifereze parteneriatele civile.

Aparent, CCR a găsit potrivită argumentația din intervenția „amicus curiae” înaintată de PRO VITA București și de Alianța Familiilor din România.

Spunem „aparent” pentru că dispozitivul deciziei Curții încă nu a fost publicat, dar, cu rezerva necesară, observăm în comunicatul de presă pe care îl avem la dispoziție o concordanță cel puțin parțială cu raționamentul nostru.

Prezentăm mai jos principalele elemente ale intervenției:
(integral aici)

*Statele membre sunt libere să autorizeze sau să nu autorizeze căsătoria între persoane de același sex; prin urmare, rezultă că statele membre sunt libere inclusiv să nu recunoască astfel de căsătorii încheiate în alte state, în caz contrar interdicția putând fi eludată prin încheierea căsătoriei într-un alt stat pentru a fi recunoscută ulterior în statul care o interzice.

*Noțiunile de drept comunitar care trebuie implementate pe teritoriul statului membru sunt concepte cu caracter autonom față de noțiunile desemnate prin termeni similari în legislațiile naționale, pe care nu le modifică, ci doar reclamă ca legea internă să permită aplicarea directivei în conformitate cu conținutul său autonom la domeniul de interes reglementat, în speță la acordarea dreptului de ședere.

*CJUE a statuat că noțiunea autonomă de „soț” din directiva privind libera circulație se referă și la soții de același sex căsătoriți în alte state, dar nu pentru a obliga statele să recunoască această căsătorie în sensul acordării regimului specific soților pe teritoriul său, ci strict în privința circumscrierii sferei persoanelor care au drept de ședere conform art. 2 pct. 2 din Directiva privind libera circulație.

*Dispozițiile art. 277 alin. 2 Cod Civil care interzic recunoașterea căsătoriilor între persoane de același sex, atâta timp cât se coroborează cu cele din art. 277 alin. 4 Cod Civil, sunt constituționale, întrucât nu se opun libertății de circulație și de ședere ale persoanelor menționate în art. 2 pct. 1 și 2 din Directiva privind libera circulație, aflate în ipoteza unor căsătorii între persoane de același sex dar nerecunoscute pe teritoriul României.

Ce arată asta? Că niciodată, dar niciodată, munca făcută cu temeinicie, cu dragoste și cu credință nu este inutilă.

Mulțumim lui Dumnezeu! Și să ne vedem la referendum.

 

de Bogdan Stanciu ProVita București

via RostOnline

Asocierea prof. Ioan – Aurel Pop cu Securitatea, o diversiune concepută în laboratoarele Grupului pentru Dialog Social și desfășurată fraudulos cu complicitatea mai multor colaboratori din interiorul CNSAS

Documentul prin care Președintele Academiei Române, prof. Ioan – Aurel Pop a fost acuzat de „colaborare cu Securitatea” a fost o „operațiune de denigrare prin acuzații false a lui Ioan Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, a fost concepută în laboratoarele Grupului pentru Dialog Social (GDS) și desfășurată fraudulos cu complicitatea mai multor colaboratori din interiorul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS)”, a scris jurnalistul Victor Roncea în EVZ.
Asocierea prof. Ioan - Aurel Pop cu Securitatea, o diversiune concepută în laboratoarele Grupului pentru Dialog Social și desfășurată fraudulos cu complicitatea mai multor colaboratori din interiorul CNSAS
Acesta scrie că toată operațiunea trebuia să aibă loc cu o zi înainte de alegerile de la Academia Română, dar „un scurt-circuit intern al grupului organizat de acțiune, care a întârziat apariția celebrei „Liste de colaboratori ai Securității”, în fapt o listă de lucru a Unității CIE (fosta DIE, actualul SIE) 0225 – Emigrație”.
„Motivul: pagina 2 lipsă a documentului publicat falsificat de „22”, organul de presă al GDS, în care apar persoane ale căror nume de familie încep cu litera „A” sau „B”. Pe cine au vrut să protejeze falsificatorii, ei știu. Iar noi vom afla. Președintele CNSAS, istoricul Constantin Buchet, ne confirmă, sub antentul instituției, că da, Hodor a primit documentul integral și da, documentul, așa cum a apărut în presă, a fost alterat”, noteză Roncea.
Conform sursei citate, Mădălin Hodor a eliminat pagina a doua a documentului original, acuzând SIE și CNSAS de cenzură, deși respectiva filă se află în arhivele CNSAS.
„Aceasta a fost întrebarea noastră adresată oficial conducerii CNSAS: „Pagina 2 a documentului CNSAS pe care l-a publicat dl. Hodor, încălcând Legea și regulamentul CNSAS, se află în arhiva CNSAS? Dacă nu, ați solicitat-o instituției de unde provine? În ambele cazuri, ce demersuri faceți pentru a prezenta această pagină lipsă opiniei publice, pentru a scăpa asfel de acuzația că CNSAS sau dl. Hodor acoperă pe cineva de pe această pagină?”
Răspunsul președintelui CNSAS, prin care este demonstrată minciuna incalificabilă a lui Hodor, este fără echivoc: „Da, în fondul arhivistic al CNSAS se regăsește pagina a doua a documentului publicat de domnul Mădălin Hodor. Având în vedere că demersul domnului Mădălin Hodor a fost unul personal, generat prin calitatea sa de cercetător acreditat, nu ne putem pronunța asupra criteriilor sale opționale și nici asupra factorilor determinanți în ceea ce îl privește”, scrie Roncea.
Continuarea articolului este aici.

ZILELE REZISTENȚEI. Alături de foștii deținuți politici.

 Mai sunt 3 zile până la ZILELE REZISTENȚEI! Și de această dată, vor fi alături de noi foștii deținuți politici. Dr. Corneliu Boiangiu, Petre Petre, Galina Răduleanu – sunt doar trei dintre luptătorii anticomuniști care vor împărtăși celor prezenți mărturiile lor din tenebrele temnițelor comuniste. 

Vă așteptăm la Zilele Rezistenței!

ZILELE REZISTENȚEI, ediția  9-a Programul manifestărilor – aici!

(mai mult…)

Referendumul pentru căsătorie, un exercițiu de unire

De câțiva ani, avocata Ana-Corina Săcrieru, membru fondator al Platformei Civice de drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ, pledează pentru împlinirea inițiativei celor trei milioane de români care au cerut, în 2015, clarificarea termenului de „soți” din Constituția României pentru armonizarea lui cu Codul Civil. Ea ne-a vorbit despre miza istorică a unei participări masive a românilor la referendumul care are ca scop aprobarea înlocuirii cuvântului „soți” din definiția constituțională a căsătoriei cu sintagma „un bărbat și o femeie”.

Referendumul pentru căsătorie, un exercițiu de unire

De ce este important ca românii să voteze masiv la referendumul pentru căsătorie, care ar stabili în Constituție înțelesul biblic al acestei instituții fundamentale?

Referendumul acesta este despre noi înșine. Este singurul proiect de țară care ne unește cu adevărat, deși este regretabil că a durat atât de mult, trei ani. Dar faptul că acest referendum va avea loc în acest an al unității noastre naționale, așa cum nu ne îndoim că va fi, ar putea să ne arate că Dumnezeu are o logică a lucrurilor care e deasupra logicii noastre. Suntem invitați să constatăm că nevoia de unire este azi la fel de actuală ca acum 100 de ani. Iar noi avem șansa să fim martorii vii, să trăim personal un act de unitate națională.

Nu va fi ușor să se atingă nivelul de participare necesar pentru validarea rezultatului referendumului. Trebuie să participe 30% din numărul românilor din statistici. Dar, cu atât de mulți români emigrați sau plecați la muncă în afară, populația reală a României este de fapt mult mai mică. Va fi nevoie de un efort extraordinar, pe care va trebui să-l facem ca pe o răspundere personală a fiecăruia dintre noi. Nu există jumătăți de măsură în ceea ce privește responsabilitatea, pentru că de rezultat depinde cum va arăta România generațiilor următoare. Sunt convinsă că așa au văzut lucrurile acum o sută de ani și înaintașii noștri. Acest referendum ar putea fi o victorie la fel de frumoasă precum Marea Unire de la 1918.

S-a încercat în mod repetat blocarea politică a iniția­tivei. Cum se pot depăși astfel de situații?

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la proiectul referendumului a fost că el a rămas cumva deasupra zbaterilor politice. Acesta a fost meritul lui Mihai Gheorghiu. Este un proiect istoric, dar din păcate se încearcă blocarea lui. Blocajul nu mai este doar politic, ci și la nivel instituțional, când un reprezentant la cel mai înalt nivel al unei instituții, precum Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), afirmă că este un proiect „fals” și „neclar” și că „din punct de vedere juridic nu are nici un efect”. Cu toate acestea, este cel mai democratic și constituțional proiect din istoria românilor.

Discriminează pe cineva acest proiect?

Nu discriminează pe nimeni, iar acest lucru l-a constatat Curtea Constituțională în Decizia 580/20.07.2016. Inițiativa nu încalcă drepturile nici unei persoane și de aceea este un proiect sută la sută democratic și constituțional. Este dreptul românilor de a-și spune punctul de vedere. Suveranitatea, potrivit Art. 2 din Constituția României, se exprimă și prin referendum. A bloca un astfel de proiect înseamnă a nu-i recunoaște poporului suveranitatea.

Milioanele de cetățeni care au susținut inițiativa se vor resemna cu o amânare sine die? A mai existat un referendum fără consecințe.

Acela a fost o consultare publică. Nu avea încadrarea juridică a unui referendum. Acum avem procedura unui referendum și este pentru prima oară când românii au reușit să facă, la modul cel mai riguros posibil din punct de vedere constituțional, juridic, un astfel de demers. A-l bloca înseamnă a nu-i recunoaște poporului român suveranitatea. Strămoșii au reîntregit România, iar la 100 de ani, noi suntem nevoiți să-i apărăm suveranitatea. Despre asta este vorba.

În 1918, românii, la fel de singuri, la fel de abandonați, la fel de nerecunoscuți ca popor, au reușit să-și reîntregească țara. La 100 de ani distanță, noi, aceiași români, același popor, suntem puși în fața următoarei situații: ne este refuzat dreptul de a ne defini în ceea ce este cel mai profund ființei noastre. Ce este cel mai profund în ființa unui om? Iubirea – iubirea dintre un bărbat și o femeie, acea iubire care întemeiază o lume, pentru că asta este căsătoria: o iubire întemeietoare. Ni se refuză azi dreptul de a ne defini nu politic, nu instituțional, nu ca democrație, ci în esența ființei noastre, în nivelul cel mai adânc și mai intim al ființei noastre. Acolo ne este refuzat dreptul de a ne defini.

S-a vehiculat ideea că se va organiza referendumul, dar în paralel se va vota în Parlament o lege a parteneriatului civil, inclusiv pentru cupluri de același sex. Însă din felul în care sunt reglementate relațiile de parteneriat decurg și legea familiei, dreptul la adopție… așadar, o astfel de lege nu ar invalida definiția căsătoriei propusă la referendum?

O precizare juridică înainte de orice: nici jurisprudența, nici legislația europeană nu obligă statele membre să legifereze căsătoria sau parteneriatul între persoane de același sex. Nu există nici o obligație în acest sens. Și o precizare politică: e foarte adevărat că am observat în discursul politic această jonglare de termeni, ca și cum cineva ar pune problema referendumului la schimb cu acest parteneriat.

Parteneriatul civil este un concept juridic străin de mentalitatea juridică a poporului român. Grecia a fost obligată să recunoască parteneriatul civil între persoane de același sex doar pentru că avea prevăzut în lege parteneriatul heterosexual de foarte mult timp. Cu alte cuvinte, exista conceptul, exista în mentalitatea juridică, în mentalitatea poporului grec acest concept.

În mentalitatea poporului român – inclusiv în noul Cod Civil – nu există aceasta. În mentalul colectiv al poporului român, iubirea dintre un bărbat și o femeie este legată de o formă de asumare a acelei iubiri. În Dreptul Civil român, această asumare se face în două forme: prin căsătorie sau prin logodnă. Cu alte cuvinte, legiuitorul român a considerat că iubirea este o încărcătură atât de mare, încât nu poate fi decât asumată și nu trecută doar într-un simplu contract civil. De aceea, spuneam că iubirea întemeietoare dintre un bărbat și o femeie este cea mai bună definiție a căsătoriei. Prin nașterea de copii, întemeiază o lume, un popor, o țară. Prin transmiterea valorilor, întemeiază o cultură. În măsura în care o iubire este întemeietoare, în acea măsură este căsătorie. Toate problemele nenumărate ale familiei românești decurg dintr-o greșită înțelegere a căsătoriei.

În măsura în care un popor înțelege aceste aspecte și le consemnează în legile lui în mod fidel propriei concepții, în acea măsură el va avea instituții juridice care să-i reflecte realitățile sociale. De aceea Codul nostru Civil este unul de excepție: pentru că el este reflexia fidelă a realității sociale. Vedem căsătoria ca pe o asumare, adică ca pe un proces care te și transformă. Nici unul dintre noi nu mai e același după ce se căsătorește, pentru că din purtătorul unei iubiri devine coîntemeietor al unei lumi întregi. Iar Codul nostru Civil are acest merit fantastic de a reflecta ceea ce românii gândesc cu adevărat despre ei înșiși, despre iubire, despre bărbat și femeie. A veni cu o instituție juridică precum parteneriatul civil înseamnă a introduce o grefă străină de mentalul colectiv românesc.

Doi bărbați, un cetățean român și unul străin, s-au „căsătorit” în afara țării și au cerut recunoașterea uniunii lor în România, unde s-au stabilit. Curtea Consti­tuțională a României (CCR) a cerut de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) clarificări la dreptul de ședere al soților în Uniunea Europeană. Ce reprezintă Cazul Coman-Ha­milton împotriva statului român?

Decizia CJUE din 5 iunie 2018 are strict efect de interpretare: nu obligă la recunoașterea uniunii celor doi de către România, ci doar la recunoașterea dreptului lor de ședere aici. În acest caz, CCR ia act de interpretarea transmisă de CJUE și face aplicarea interpretării după propria judecată. CCR poate să observe că decizia CJUE spune același lucru ca aliniatul 4 din Codul Civil. Codul nostru Civil, care este foarte bine reglementat, are la alin. 1 din art. 277, precizarea că în România nu sunt recunoscute căsătoriile între persoane de același sex oficiate pe teritoriul altui stat. Dar la alin. 4 se precizează că prevederea de la alin. 1 nu prejudiciază în nici un fel dreptul la liberă circulație (și inclusiv la ședere). Pe această bază, CCR poate să observe că decizia CJUE spune același lucru ca aliniatul 4 din Codul Civil și să respingă excepția de neconsti­tu­ționalitate a art. 277 (reclamată de Coman).

Dacă este atât de clar Codul Civil, atunci de ce CCR a înaintat CJUE o cerere de interpretare?

Nu sunt eu în măsură să vă răspund la întrebarea asta. Important este că decizia nu poate afecta o altă consecință. Al doilea aspect fundamental legat de această decizie este faptul că ea nu aduce nici o atingere Consti­tuției României. Noi avem o dispoziție specială în Constituția României, art. 11, care arată că legislația europeană principală (tratate, convenții) nu este deasupra Constituției. Decizia CJUE face parte din legislația europeană (și anume cea complementară) și, de aceea, nu poate fi deasupra prevederilor constituționale. Le­gis­lația europeană are supre­mație față de legile naționale organice, nu și față de norma constitu­țională.

Așadar, miza referendumului crește. Până la momentul de față avem o interpretare a Curții Constituționale dată prin Decizia 580/2016, care avizează inițiativa noastră și care interpretează „soți” în sens biologic („un bărbat și o femeie”). Doar că interpretările CCR nu țin loc de Constituție, ele pot fi în orice moment altele. Chiar există o dispoziție legală care a fost ani în șir reținută de CCR ca fiind în concordanță cu Consti­tuția, iar apoi brusc a fost considerată neconstituțională.

Dacă românii vor vota majoritar pentru clarificarea noțiunii de căsătorie, aceas­ta nu se va mai putea redefini decât tot printr-un astfel de referendum?

Da. 14 state europene au făcut la fel înaintea noastră, nu suntem primii. Acest referendum este dovada că suntem un popor suveran într-o Europă a cărei deviză este: „Unitate în diversitate”. Contestă cineva la ora actuală suveranitatea unui popor european? Dacă nu o contestă, acest referendum va avea loc. Dar dacă acest referendum nu va avea loc, aceasta va însemna o contestare a suve­ranității unui popor din Europa anului 2018.

 

interviu de Ștefana Totorcea Ziarul Lumina

 

Viața într-o familie creștină cu opt copii

Interviu cu soții Paul și Andreea Dumitrescu, din București:


Ce înseamnă familia pentru dumneavoastră?
Paul: Un demers la normalitate. Naturalul, firescul. Încercăm să ne bucurăm de căldura familială, de fiecare clipă, de timpul petrecut împreună, unii de alții. Poți afla darul pe care îl ai doar când l-ai pierdut. Nu avem răgazul să abstractizăm, să conceptualizăm în legătură cu ce înseamnă familia.

Andreea: Referindu-mă doar la dimensiunea orizontală a vieții, familia înseamnă totul.

Cum vedeți căsnicia acum?
Paul: Poate cu mai multă durere în suflet acum. Conștientizez parcă mai acut „mucenicia” prin care trec părinții văzând că lumea le răpește copiii.

Asta pentru că noi nu ne-am schimbat viața, măcar pentru ei. Noi nu ardem pentru Hristos, iar ei nu au văzut un model de viețuire creștină.

Cu ce gânduri ați plecat la drum?
Paul: Fără prea multe gânduri sau așteptări. Doar cu nădejdea că ajută Domnul spre cele de folos.

Legătura cu tradiția, cu exemplul viu trăit alături de bunicii noștri cu care am copilărit la țară. Pe deal cu oile, la pădure, la coasă. Bătrânii satului se îmbrăcau în costume populare, împreună lucrau la câmp, la clacă. Erau veseli și firești.

Andreea: În al doilea an al căsniciei, în timp ce eram însărcinată cu cel de-al doilea copil, l-am întrebat pe părintele duhovnic dacă Biserica îți dă voie să te ferești, în vreun fel anume, de a avea copii, plângându-mă de faptul că au venit așa repede unul după altul. Părintele mi-a răspuns printr-o întrebare: „Andreea, tu când te-ai căsătorit ce te gândeai că înseamnă căsnicia? Nu te-ai gândit că vor veni și copiii, unul, doi sau mai mulți?” Deci, la doi ani de la căsnicie a fost prima dată când am fost pusă în situația de a mă gândi ce înseamnă căsnicia pentru mine. Când m-am căsătorit m-am gândit doar că voi fi mereu împreună cu Paul și asta era ceea ce conta pentru mine atunci. Acum cred și sper că iau căsnicia mai în serios și mă gândesc că în căsnicie se poate și este absolut necesar împlinirea unui vot monahal: tăierea voii. Ce-i drept, doar uneori renunțăm din proprie inițiativă la ceea ce vrem noi, de cele mai multe ori casnicii noștri – soțul și copiii – ne ajută să ne tăiem voia, și uneori Dumnezeu.

Cum ați depășit frecușurile?
Paul: Domnul ne-a păzit să nu avem mai mult decât putem duce.

Întotdeauna este tentația de a intra în clinciuri, de a ne dezbina. Până la urmă, dacă le privești la rece, sunt doar lucruri minore, marginale. Important este să-ți asumi neputința celuilalt și să nu-l nedreptățești așteptând de la el ceva mai mult decât i-a dat Domnul.

Andreea: În general, au fost lucruri minore. Cel mai ușor am trecut peste ele când am reușit să tac, chiar dacă nu îmi convenea situația sau ceea ce spunea Paul, și până la urmă lucrurile se așezau într-un fel sau altul ca să fie totul cu pace.

Sunteți părinții a opt copii. Cum se împacă profesia cu creșterea copiilor? Vă simțiți împliniți?
Paul: Fără doar și poate familia îți dă o anumită împlinire. Doar că sensul este să ajungem la viața cea neîmbătrânitoare.

Numărul copiilor nu este neapărat relevant, poate doar faptul că nu ne-am ferit de a avea copii. Soția nu este angajată de 17 ani, de când a născut primul copil. Profesia ei este de mamă. Încerc să-mi fac profesia (economist, n.n.) cât pot de bine, cu seriozitate și acrivie. Nu poți fi creștin doar duminica la Sfânta Liturghie. Încercăm să fim creștini în toată vremea, și în familie, și la serviciu.

Andreea: După nașterea Mariei, acum mai bine de 17 ani, am intrat în concediu de maternitate și de atunci nu m-am mai întors la serviciu. Acum sunt „doar” mamă. „Profesia de mamă” cuprinde în sine mai multe specializări, dacă ar fi să o împarți în diferitele activități care pot avea loc într-o zi: începând cu cele de bonă și bucătar, apoi trebuie să ai abilități organizatorice, de manager, judecător, avocat și uneori de… arbitru de box.

Cred că nicio meserie nu poate să îți ofere un sentiment de împlinire mai mare decât îți oferă copiii. La început mă mai gândeam să mă întorc la serviciu, dar după al treilea copil am renunțat cu totul la acest gând.

Învățați de la ei?
Paul: În măsura în care te pui mai prejos. Acesta este, de fapt, darul pe care Dumnezeu l-a făcut în viața noastră, prin pruncii pe care ni i-a dat.

Andreea: Dacă aș fi reușit să învăț de la ei probabil că aș fi fost o mamă mai bună pentru al optulea copil decât am fost pentru primul. Lucrul pe care îl văd cel mai des la ei este nerăutatea și faptul că, deși uneori se ceartă de ai impresia că nu mai există cale de reconciliere, peste 2 minute se joacă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

V-ați gândit vreodată să spuneți: „Ajunge!”, legat de numărul de copii?
Paul: Niciodată. Unii spun că suntem inconștienți, alții iresponsabili în legătură cu viitorul copiilor. Soția mi-a spus hotărât de câteva ori, imediat după naștere, că ăsta este ultimul. Dar s-a răzgândit de fiecare dată, slavă Domnului!

Andreea: Da. De două ori am fost chiar foarte categorică. După nașterea celui de al treilea și al șaselea copil, din cauza unor experiențe mai grele decât normalul celorlalte nașteri, i-am spus lui Paul: „Să știi că eu alt copil nu mai fac”. După o vreme însă am revenit la sentimente mai bune. În general, noi nu ne-am ferit să avem copii, dar nici nu pot să mă laud că eram bucuroasă când vedeam că mai vine un copil. Din fericire, toate gândurile de neacceptare dispăreau total în momentul în care simțeam pruncul mișcând în pântece. Nu mai spun de bucuria pe care o simți când se naște copilul și vezi în el cel mai frumos dar pe care ți-l poate da Dumnezeu.

Ce sfat aveți pentru soții aflați în pragul divorțului?
Paul: Nu știu cum este cu sfaturile. Fiecare are situația lui.

Chiar zilele trecute stăteam de vorbă cu cineva în legătură cu problema asta. Nu e ușor să-i spui cuiva că ai promis în fața Domnului să nu te despartă decât moartea.

Andreea: Nu mă simt în măsură să dau sfaturi pentru o situație așa de grea și delicată cum este cea a soților care au pierdut sau au renunțat la darul primit în ziua cununiei.

Ajungeți la biserică cu toții? Copiii care sunt adolescenți cum privesc faptul că au mai mulți frați decât colegii lor?
Paul: Da, până acum, cu ajutorul Domnului! Încercăm să avem o anumită disciplină fără de care lucrurile nu pot avea o minimă rânduială. Sigur, nu facem neapărat armată, forme sterpe, fără viață.

Adolescenții chiar sunt mândri în legătură cu numărul fraților lor. Nu sunt singurii în situația asta, mai sunt și alte familii, care au crescut la streașina ASCOR-ului, cu care ne întâlnim la biserică.

Și ei, la rândul lor, intuiesc starea aceasta de libertate în care noi am crescut. Atunci ni se părea ceva firesc. Acum vedem parcă din ce în ce mai mult starea de har în care ne aflăm.

Andreea: Cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru rugăciunile părintelui duhovnic, care în primii ani ai căsniciei la fiecare spovedanie ne întreba dacă mergem duminica și în sărbători la biserică, la Sfânta Liturghie mergem cu toții. La slujbele de seară – Vecernii sau Privegheri, atunci când se fac – eu rămân acasă cu cei mai mici, iar Paul merge cu cei care vor dintre cei mari.

Cum vă petreceți timpul liber, cum decurge o zi după serviciu?
Paul: Nu prea mai există ideea de timp liber. Este vorba de o lucrare continuă, sunt niște secvențe care ar trebui să aibă o unitate, un sens. Iureșul zilei este de multe ori năucitor. Ne risipim și de multe ori pare că pierdem sensul. Seara este pentru mine testul cel mai important despre cum mi-am petrecut ziua. Fiecare dintre copii a descoperit roata și trebuie să împărtășească asta. Inclusiv soția. Au nevoie de toată atenția și asumarea. Nu merge cu jumătăți de măsură.

La fel și la rugăciunile de seară făcute în comun, atunci când le facem. Copiii, mai ales cei mici, imediat ne evaluează starea, așezarea la rugăciune. Când suntem împrăștiați cu siguranță și ei vor fi zburdalnici.

Andreea: Timp liber? Depinde ce se înțelege prin asta. Ținând cont că eu nu merg la serviciu s-ar putea spune că tot timpul meu este liber, dar eu mă simt în concediu doar în vacanța de iarnă, pe pârtia de schi. În restul anului sunt permanent în priză, fie că suntem la țară la bunici, la mare sau la munte „jobul” meu nu se schimbă deloc, ci doar locația.

Ce vreți să spuneți unor adolescenți?
Paul: Vorbele nu știu cât ajută, mai ales cu adolescenții care sunt vrăjiți de lumea din ce în ce mai ademenitoare. Să ne dea Domnul înțelepciunea și libertatea lăuntrică pentru a le putea înțelege frământările, să le dăm libertatea pe care o caută la rândul lor, nădăjduind că Domnul îi va întoarce în cazul probabil că vor rătăci temporar.

Andreea: Să caute să privească în sus la Mântuitorul și Maica Domnului și să-și dorească să fie ei modele pentru alții, nu să copieze comportamente fără fond. Dacă vor căuta să-I placă lui Dumnezeu, automat vor plăcea și oamenilor.

Sursa: Revista Cuvinte către tineri

9 din 10 români cred că România nu-și apără suficient valorile naționale

Nouă din zece români sunt de părere că România nu îşi apară suficient valorile naţionale şi demnitatea poporului român.

Imagini pentru valori traditionale romanesti

Este rezultatul unui sondaj de tip omnibus realizat de Centrul de Sociologie Urbană și Regională – CURS, în perioada 23 iunie – 1 iulie 2018.

88% dintre respondeţi au fost de părere că valorile naţionale şi demnitatea poporului român nu sunt suficient de bine apărate. În acelaşi timp, 87% dintre români se consideră patrioţi, potrivit aceleiaşi cercetări sociologice.

 

via Știri pentru viață

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php