Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Social

Familia numeroasă și împlinirea profesională

A avea familie numeroasă și în același timp realizări profesionale ca femeie nu este nicidecum o dificultate, așa cum se crede adesea în societatea de astăzi, ci o chestiune de armonizare a două componente importante ale vieții, mai simplu spus, deschidere către viață. Cel puțin așa reiese din mărturiile câtorva mame care au dat importanță, în egală măsură, desăvârșirii educaționale, dar și împlinirii bucuriei de a da viață mai multor copii. În acest fel, ele demontează inclusiv prejudecata că familiile numeroase sunt rodul ignoranței, întâlnită chiar și în societățile civilizate, precum cea franceză.

A întemeia o familie și a naște copii nu constituie neapărat un impediment în dezvoltarea profesională, în construirea unei cariere. O confirmă numeroase femei, și nu doar din România, licențiate în diverse domenii. „O prejudecată apăsătoare pentru femeile acestui veac este aceea că, odată cu venirea copiilor, profesiunea are de suferit. Pentru noi nu a fost așa. Profesia a început să înflorească odată cu familia”, spune Adriana Scripcariu, istoric de artă, director de școală particulară și soția sculptorului Virgil Scripcariu.

Când și-a dat licența, era însărcinată cu primul copil. La dizertația de master, cu cel de-al doilea. Când obținea diploma de doctor, abia născuse al cincilea copil. Tocmai copiii au fost cei care i-au deschis calea către o carieră în educație. „Se pare că, atunci când ești liber de prejudecăți și optimist, multe din cele ce par imposibile devin posibile”, afirmă ea.

Deseori, decizia de a avea mai mult de trei copii este văzută în spațiul public ca un act de inconștiență. Întrebarea care apare de cele mai multe ori este: va avea familia resursele să-i crească? „Ni se spune adesea că suntem curajoși, aceasta însemnând de fapt inconștienți. Pe care dintre epitetele acestea le-am putea aplica bunicelor și străbunicelor noastre?”, se întreabă retoric Florența Savonea, inginer chimist și mamă a șapte copii.

Credință și educație în același timp

Și Iulia Țoța, trainer pentru părinți, este mamă a șapte copii. Afirmă că maternitatea reprezintă pentru femeie o desăvârșire a întregii sale educații: „A fi mama mai multor copii este cel mai bun program de dezvoltare personală pe care îl poți parcurge ca femeie. Este o educație în sine. Nu aș fi putut fi un bun formator și nu aș putea ajuta alte familii, părinți și adolescenți, fără experiența familiei mele numeroase”.

Mădălina Popescu este medic în Voluntari, județul Ilfov, iar soțul ei este conferențiar la Academia de Studii Economice din Bu­cu­rești. Au împreună opt copii. „Nașterea de copii nu este un act de ignoranță. Aș spune mai degrabă că este un act de credință”, subliniază ea. Căsătoria se îm­plinește prin nașterea de prunci și educarea lor în spirit creștin, adaugă Mădălina, care sfătuiește familiile din România să nu stăvilească firescul curs al vieții prin prea multă programare și planificare. „Noi, din credință în Dumnezeu și dorința de a face voia Lui, ne-am lăsat cu totul pe mâna Sa. Și putem da mărturie că Dum­nezeu ne-a ajutat foarte mult.”

Mamele fac o campanie online

Mai multe femei au creat în străinătate o campanie online în care afirmă că au ales cu bucurie și în deplină cunoștință de cauză să nască mulți copii. Nu de mult, președintele Franței, Emmanuel Macron, echivala nașterea de mulți copii cu ignoranța. „Arătați-mi o femeie care a decis, fiind perfect educată, să aibă șapte, opt sau nouă copii”, declara el. Drept răspuns, mame cu studii superioare și cu familii numeroase din întreaga lume au creat pe rețelele de socializare campania intitulată „PostcardsForMacron” („Cărți Poștale Către Macron”). Aici au postat fotografii de familie și mesaje prin care transmit că maternitatea și educația nu se exclud reciproc.

„Am diplomă universitară, conduc o firmă, sunt consilier local și am șase copii. Scuzați-mi proasta educație!”, scrie franțuzoaica Agnès Marion, membră în Consiliul Local al unei regiuni din Franța. „Educația nu este ceva tranzacțional, ci învățare pentru a atinge înțelepciunea, care înseamnă să cunoști și să iubești binele, adevărul și frumosul. Adică Dragostea însăși”, scria pe Facebook publicista californiană Noelle Mering, absolventă de filosofie. „Și, dată fiind natura (și Persoana) Sa, Dragostea este menită tocmai spre a fi împărtășită. Viața noastră nu este despre noi înșine”, a mai scris ea. Altă americancă, Shannon M. Jones, posta pe Twitter: „Tocmai pentru că sunt educată, am avut știința și înțelepciunea să înțeleg suprema valoare de a fi deschisă către viață”. Pe Facebook, Kendra Tierney, o mamă de nouă copii cu două diplome universitare și un soț absolvent de Harvard și Stanford, a scris: „Femeile merită mai mult decât obligația de a alege între educație și maternitate. Niște politici publice cu adevărat luminate le-ar permite să se bucure de binecuvântarea ambelor”.

Printre persoanele publice din zona americană care au aderat la campania online s-au numărat scriitorul Christopher J. Scalia, unul dintre cei nouă copii ai unui judecător de la Curtea Supremă, Liz Brown, o senatoare cu șapte copii, și Karen, soția senatorului SUA Rick Santorum, cu opt copii.

Iubire jertfelnică și creatoare

Cosmina Dragomir, artist profesionist și profesor de arte, își crește singură cei cinci copii. S-a declarat uimită de frumusețea mamelor din toată lumea care au inițiat o campanie pe internet prin care urmăresc să demonteze părerea că nașterea de mulți copii este echivalentă cu ignoranța. „Nu au chipuri de femei ratate sau chinuite, ci de femei împlinite și iubite. Mie ratarea totală mi se pare să nu țină nimeni la tine”, este de părere Cosmina, care lansează și ea o întrebare pentru președintele Macron: „De ce domnia voastră puteți iubi fără frontiere și eu nu?”

Cristina Bălan, un medic de familie cu 10 copii, a aflat despre campania online de la Maria, fiica ei cea mare, care a dezbătut cu colegii afirmația președintelui Macron. „Nașterea de prunci este o chestiune de iubire. Este un dar al iubirii din partea celor doi, care se împlinește în sau prin Domnul. Ceva firesc și mai presus de fire”, este de părere Cristina. „Pentru că nu se naște viață fără Dumnezeu. Chiar și în eprubetă, unde este chinuit un ovul, Dumnezeu îngăduie viața. Se lasă jefuit pe Sine și așază și acolo nașterea de prunci. De ce? Pentru a călca egoismul. Lăsându-Se chiar și jefuit, Dumnezeu biruie. Viața biruie”, spune ea.

Într-adevăr, a da viață este o jertfă, confirmă Andreea Dumitrescu, economist și mamă a opt copii: „Multe femei educate aleg să nu facă copii. Este o depărtare de la firescul lucrurilor și implicit de la Dumnezeu. Înmulțindu-se mintea, s-a împuținat inima, iar oamenii se consideră suficienți lor înșiși”. Pentru ea maternitatea este o alegere care nu depinde de educație, ci de deschiderea către viață. Despre afirmația pre­șe­dintelui francez spune că este rezultatul ignoranței: „Oamenii care nu au copii nu pot înțelege bucuria pe care ți-o dă un copil. Face mai mult decât 20.000 de cariere. Da, am opt copii și mi-am dedicat în întregime viața lor. Cariera merge cu tine o parte din viață, pe când familia merge cu tine până la mormânt”.

Anca Mihaela Coșa, o arhitectă cu șase copii din Câmpulung, regretă că România nu are politici de sprijin pentru a încuraja nașterea de copii, pe care ea și soțul ei o consideră un act patriotic. „Este greu, dar și un gest de responsabilitate”, afirmă ea. Un mare atu al familiilor numeroase este bunăstarea psihologică a copiilor: „Au propriul grup de prieteni – chiar frații lor și învață unul de la celălalt”. Când i se mai reproșează că este prea implicată sau chiar agresivă când vine vorba de copiii ei, arhitecta răspunde: „Nu vă puneți cu mine! În mine au bătut șase inimi, ca în calul lui Făt-Frumos!”

O mamă care a dat naștere mai multor copii va înțelege foarte bine vehemența ei.

 

de Ștefana Totorcea Ziarul Lumina

O minoritate oprimată

Comunitatea homosexuală nu pierde niciun prilej de a miza intensiv pe statutul de minoritate oprimată. Asta deși ariergarda LGBT este impresionantă prin diversitate și statut.

„Nu putem fi mulțumiți cu afirmarea adevărului – trebuie să spunem tot adevărul; iar tot adevărul este diavolul… Ar fi o prostie din partea noastră să ne gândim că le putem face pe femeile respectabile să înțeleagă că sentimentele sunt bune, în același timp în care spunem că cele mai bune sunt cele homosexuale. Așa că, vremea noastră va veni peste aproape un veac, când toată lumea va fi convertită (la sodomie)”, îi scria, în 1906, Lytton Strachey celui care avea să devină cel mai influent economist al secolului XX, Lordul Keynes. Cei doi făceau parte din grupul Bloomsbury a cărui poveste degenerată, în rezumat, a fost spusă de către Gertrude Himmelfarb, într-un eseu remarcabil, dar care, inevitabil, a ratat o parte din detaliile imunde.

A trecut mai bine de un veac de la epistola lui Stracey, iar profeția sa s-a dovedit a fi întemeiată. Cel puțin la nivelul elitelor publice, nu pare să mai existe vreo incertitudine: respectabilitatea merge mână în mână cu homosexualitatea. Singurii care refuză să se lase convertiți rămân aceia, mulți, puțini, pentru care încă mai există, într-o formă sau alta, ideea de ordine naturală.

Chiar și în aceste condiții, însă, comunitatea homosexuală nu pierde niciun prilej de a miza intensiv pe statutul de minoritate oprimată. Asta deși ariergarda LGBT este impresionantă prin diversitate și statut.

De pildă, în comunitatea academică, pe lângă de-acum consacratele studii de gen, un bastion important, mai puțin cunoscut, l-au reprezentat catedrele de istorie a Antichității. Ca orice program de inginerie socială, și agenda noii sexualități are nevoie de rescrierea trecutului pentru a obține recunoaștere și a fi mai lesne acceptabilă. Drept urmare, în ultimii zeci de ani au prisosit istoricii (mult prea notorii) și istoriile (mult prea denaturate) ale unei Antichități grecești, în care homosexualitatea era legitimă.

Se poate spune că este doar o coincidență că toți istoricii faimoși (Walter Pater, John Boswell, John Winkler, David Halperin, Michael Foucault) care susțineau această teorie erau sodomiți, unii cu propensiuni sado-masochiste. Deși e greu de crezut. Pe de altă parte, probabil că astfel de personaje avea în minte marele istoric al Antichității, H.I. Marrou, când a scris: „ei vor să prezinte Grecia Antică drept un rai al perverșilor (…) Vocabularul limbii grecești și legislația celor mai multe orașe-state întăresc ideea că depravarea a fost considerată întotdeauna imorală”. Cazul pare mai complex decât coloratura rapidă în alb și negru, dar cu adevărat semnificativ mi se pare efortul de a măslui fără rușine istoria. Și recompensa publică obținută pentru aceasta…

În altă ordine de idei, corporațiile cele rele sunt întotdeauna de partea minorităților oprimate, măcar la nivel declarativ. Dar lista companiilor înrolate sub steagul curcubeului ar fi inutil de lungă și imposibil de reprodus. Mai interesant ar fi dacă s-ar descoperi măcar o singură entitate comercială, mare sau mică, care are rezerve față de propaganda agresivă și neobosită a mișcării homosexuale. Știm deja că postările incomode de pe rețelele de socializare atrag imediat cenzura, știm că oricine afirmă vreo îndoială legată de agenda propriu-zisă este linșat moral și își pierde slujba, șamd. Nu știm însă (un fel de a spune) de ce este comunitatea lgbtq în continuare oprimată…

Apoi, pe lângă corporații și academie, există marile organizații ale binelui, ONU, UNESCO,  UNICEF, etc. Adică acele instituții populate de birocrați, experți și specialiști numiți arbitrar, care, printre altele, scriu programele școlare și dictează spiritul timpului. Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului a cerut, anul trecut, Marii Britanii să introducă în școli ore de educație sexuală adresate „copiilor LGBT”. Introducerea obligatorie a educației sexuale în școli este, de mult, o constantă în pledoariile ONU, dar interesul s-a rafinat acum spre o prezentare a „diversității sexuale”, termen care acoperă aproape orice perversiune. Potrivit noului expert al Națiunilor Unite în domeniu, educarea (citește îndoctrinarea) copiilor în spiritul LGBT trebuie să înceapă din fragedă copilărie: „este atât de important să lucrăm cu tinerii, cu cât mai tineri, cu atât mai bine, prin acțiuni care să amplifice empatia față de grupurile vulnerabile, cum este comunitatea LGBT”.

Același specialist al ONU a declarat nonșalant că „există drepturi absolute și drepturi care nu sunt absolute. De exemplu, libertatea de exprimare și libertatea religioasă nu sunt drepturi absolute și pot fi restrânse dacă e necesar”. Bineînțeles că drepturile LGBT sunt absolute…

La prima vedere, o problemă pentru persoanele LGBT ar putea apărea din partea „bisericilor”. Dar, dacă ne uităm la Vatican, observăm că acolo au loc conferințe ale feministelor și homosexualilor. Asta, desigur, când Papa Francisc nu le cere catolicilor să își ceară iertare de la homosexuali.

Totuși, e facil a proiecta toate tarele catolice în cârca actualului suveran pontif, când mișcarea de eliberare sexuală la Vatican a început cvasioficial, cu mult timp înainte, în fieful celui mai „conservator” ordin: Societatea lui Isus. Suficient de urmărit recepția critică de care s-a bucurat Teilhard de Chardin, care afirma că trebuie să încercăm orice, chiar și homosexualitatea, în ochii unui papă „conservator” ca Benedict XVI.

În tradiționala Biserică Ortodoxă, lucrurile stau, doar un pic și doar momentan, mai rău pentru homosexuali. Patriarhul Ecumenic se declară, de voie, de nevoie, împotriva inovațiilor sexuale, dar, pe de altă parte, reprezentanții săi importanți, precum teologul grec Ioannis Zizioulas, recomandă „protejarea minorităților sexuale în fața discriminării și nedreptăților”. Discriminarea este termenul standard în noua gândire și noua limbă care înseamnă, practic, că oricine are un cuvânt sau un gând care nu cadrează cu linia oficială pică sub acuzare. Așa s-a ajuns, de pildă, ca în alte țări și în alte Biserici, nu la noi, să fie interzise predicile în care homosexualitatea este considerată un păcat. (La noi se pare că s-au interzis în predici, deocamdată, referințele negative la vaccinuri). Dar, cum deja s-a consfințit teoria ramurilor, este de așteptat o mare armonizare…roz.

În fine, tabloul de mai sus nu e nici pe departe exhaustiv, dar ar trebui să dea, parțial, o idee despre cât de împilată este comunitatea diversității sexuale. Stratchey ar fi fost mai mulțumit în zilele noastre, mai ales că au rămas foarte puține doamne respectabile.

 

de Ninel Ganea Cultura Vieții

MOȚA ȘI MARIN, comemorați la Majadahonda pe 12 ianuarie 2019.

A 82 comemorare  de la Majadahonda a strâns împreună români și spanioli veniți în același crez, de cinstire a memoriei luptei și sacrificiului suprem al celor doi fruntași legionari Ion Moța și VasileMarin, căzuți la 13 ianuarie 1937, în luptă cu armatele comuniste. Această comemorare este o comemorare legionară și așa se va perpetua, conform tradiției cunoscute și citite de la seniorii exilului legionar, fără alte forme, restricții sau interpretări aleatorii, în funcție de dispoziția sau caracterul oamenilor sau a vremurilor. (mai mult…)

Slujba înmormântării pentru cei fără mormânt. Rezistența anticomunistă își cinstește martirii la Constanța.

EROILOR NEȘTIUȚI AI DOBROGEI. Slujba înmormântării luptătorilor anticomuniști fără de mormânt

Comunicat de presă

La inițiativa urmașilor unor luptători în rezistența anticomunistă din Dobrogea, căzuți în lupte sau executați sumar de fosta Securitate, și ale căror morminte nici astăzi nu sunt cunoscute, sâmbătă 19 ianuarie 2018, la catedrala arhiepiscopală din Constanța, str. Arhiepiscopiei nr. 25, se va oficia o slujbă religioasă de înmormântare, după rânduiala Bisericii Ortodoxe. După slujba Sfintei Liturghii, care va începe la ora 8, va avea loc slujba înmormântării, începând cu ora 10. (mai mult…)

Asociația NeamUnit cere sancționarea organizatorilor ceremoniei de la Ateneul Român pentru cenzurarea Imnului Național: „Acest fapt reprezintă evident o încălcare a demnității poporului român și o încălcare a legii”

Ciuntirea  Imnului de Stat de către Corul Madrigal, în cadrul ceremoniei oficiale de preluare de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene, rămâne, în continuare, un mister.

În lipsa unei explicații oficiale din partea organizatorilor, asociația NeamUnit a adresat un protest Ministerului Afacerilor Interne și Prefectului Municipiului București, în care solicită luarea măsurilor legale care se impun pentru a sancționa organizatorii oficiali ai ceremoniei de la Ateneul Român, după cum prevede art.24 alin.1 pct. (i) din HG 1157/2001, care precizează că „intonarea imnului național cu alt text și cu altă partitură decât cele stabilite de lege (…) constituie contravenție și se sancționează cu amendă”. „Indiferent de motivele avute în vedere de către organizatorii evenimentului, considerăm că cenzurarea voită a imnului de stat al României este total inacceptabilă dar și în mod clar ilegală”, se spune în comunicatul asociației NeamUnit.

Textul integral al plângerii

Către:
Ministerul Afacerilor Interne
Instituția Prefectului Municipiului București
Prin prezenta, vă aducem la cunoștință următoarele:
În data de 10 Ianuarie 2019, ceremonia oficială de preluare de către România a președinției Consiliului Uniunii Europene desfășurată la Atenenul Român, a început cu intonarea Imnului de Stat de către Corul Madrigal.
Deși imnul de stat al României în forma sa oficială cuprinde patru strofe (1,2,4,11), din motive care nu sunt clare, ultima strofă (11) nu a fost intonată:
„Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ.”
Acest fapt reprezintă evident atât o încălcare a demnității poporului român, cât și o încălcare a articolului 9 din cadrul legii nr.75/1994c care precizează:
„Imnul național al României este „Deșteaptă-te române”, redat în anexa nr. 2. În interpretare vocală prescurtată, imnul național al României se intonează potrivit textului și partiturii prevăzute în anexa nr. 3.” (4 strofe: 1, 2, 4 și 11)
Indiferent de motivele avute în vedere de către organizatorii evenimentului, considerăm că cenzurarea voită a imnului de stat al României este total inacceptabilă dar și în mod clar ilegală.
În consecință, solicităm instituției pe care o reprezentați să ia măsurile legale care se impun pentru a sancționa organizatorii oficiali ai ceremoniei din data de 10.01.2019, potrivit prevederilor art.24 alin.1 pct. (i) din HG 1157/2001, care precizează că „intonarea imnului național cu alt text și cu altă partitură decât cele stabilite de lege (…) constituie contravenție și se sancționează cu amendă”.
Avem speranța că veți acționa în litera și în spiritul legii, ca cei răspunzători să fie trași la răspundere, pentru ca acest act de cenzură demn de vremuri de tristă amintire, să nu se mai repete în cadrul altor ceremonii oficiale organizate în România.
Cu stimă
ASOCIAȚIA NEAMUNIT
12.01.2019”

România va prelua imigranți extracomunitari din Malta

Malta a acceptat miercuri intrarea în porturi a două nave umanitare la bordul cărora se aflau 49 de imigranţi extracomunitari. Decizia a fost luată în cadrul unui acord care prevede distribuirea în total a 298 de imigranţi în mai multe ţări europene. Este vorba de cei 49 de imigranţi aflaţi la bordul celor două nave şi de alţi 249, aflaţi deja în Malta de câteva zile, a explicat premierul Maltei, Joseph Muscat.

Conform acordului, 78 de imigranţi vor rămâne în Malta, iar 44, din Bangladesh, vor fi repatriaţi.

Alţi 176 de extracomunitari vor fi preluaţi de Germania, Franţa, Portugalia, Irlanda, România, Luxemburg, Olanda şi Italia, informează Die Welt, precizând că autorităţile germane au acceptat preluarea a 60 de extracomunitari.

Oficiali italieni citaţi de presa italiană au afirmat marţi că România se numără printre ţările care se oferă să primească zeci de imigranţi extracomunitari blocaţi la bordul a două nave umanitare aflate în sudul Mării Mediterane.

Patruzeci şi nouă de imigranţi extracomunitari salvaţi din Marea Mediterană se aflau la bordul a două nave umanitare, Sea Watch şi Sea Eye, în sudul Mării Mediterane. Guvernele din Italia şi Malta refuză intrarea navelor umanitare în porturi. Cazul a ajuns în atenţia Consiliului UE pentru Afaceri Generale, aflat în curs la Bruxelles, informează SkyTG24.it.

În acest context, mai multe ţări – printre care se numără Italia, Germania, Franţa, Portugalia, Luxemburg, Olanda şi România – s-au oferit să primească imigranţii dacă Malta va accepta, în prima etapă, intrarea navelor într-un port şi debarcarea extracomunitarilor, au afirmat oficiali europeni citaţi de agenţia de presă ANSA.

Surse diplomatice declarau marţi că impasul negocierilor continuă, în contextul în care Guvernul din La Valletta cerea în plus redistribuirea altor 249 de imigranţi salvaţi în urmă cu câteva zile de Paza de Coastă malteză.

Ministerul român al Afacerilor Externe a anunţat marţi că un număr de 248 de migranţi din diferite ţări din nordul Africii au ajuns în Malta şi suplimentar faţă de aceştia au ajuns pe coastele malteze două vase cu 49 de migranţi.

MAE a precizat că România este dispusă, alături de alte state membre, să ia cinci migranţi.

”Referitor la informaţiile apărute în spaţiul public privind situaţia de criză generată de migranţii ajunşi în ultimele zile în Malta, facem următoarele precizări: În ultimele zile, 248 de migranţi din diferite ţări din nordul Africii au ajuns în Malta. Suplimentar faţă de aceştia, două vase cu 49 de migranţi la bord au ajuns în largul coastelor malteze, fără a primi permisiunea de acostare. România şi-a exprimat disponibilitatea de principiu, alături de alte state membre, pentru preluarea a cinci migranţi. Concretizarea acestei oferte se va realiza ulterior, în limitele cadrului legislativ actual şi Regulamentului Dublin care face trimitere la modalităţile de gestionare a unor astfel de situaţii care au un profund caracter umanitar”, a transmis Ministerul Afacerilor Externe într-un comunicat de presă remis marţi agenţiei MEDIAFAX.

 

sursa: NapocaNews

Majadahonda 2019. Programul Comemorării Moța-Marin

Asociația pentru Custodia Monumentului Legionarilor Români Căzuți la Majadahonda anunță:

Sâmbătă 12 ianuarie 2019 la ora 12, la împlinirea a 82 de ani de la plecarea lor în veșnicie în memoria jertfei legionarilor români Ion Moța și Vasile Marin, va avea loc tradiționala comemorare a celor doi eroi căzuţi la Majadahonda.

Programul manifestării:

1. Slujba religioasă pentru cei căzuți

2. Cuvântul părintelui Marius Visovan, reprezentând Fundaţia George Manu.

3. Discursul lui Sorin Olariu, reprezentând Fundaţia Ion Gavrilă Ogoranu, care va da citire declaraţiei comandantului legionar, Dl Dan Boghiu (Elveția), ultimul membru în Consiliul Politic al ML din exil, participant la comitetul de costrucție al Monumentului Moța-Marin.

4. Discursul dlui Miguel Menendez Pinar, președintele Asociației pentru Custodia Monumentului Legionarilor Români Căzuți la Majadahonda.

Camarazii Ion Moța și Vasile Marin – Prezent!!
TOTUL PENTRU ȚARĂ!
TRĂIASCĂ ROMÂNIA!
ARRIBA ESPAGNA!
ARRIBA EUROPA!

Salvaţi familia, salvaţi lumea

Transformați-vă casa într-o biserică domestică

Trebuie să ne întrebăm dacă suntem gata să facem ceea ce-au făcut în trecut taţii şi mamele care erau creștini: să ne transformăm casele în mici oaze în care credinţa va supravieţui – aşa cum au făcut creştinii în Roma, în Anglia, în Franţa – în timpul revoluţiei -, în Japonia, China, Rusia și în multe alte locuri. În orientul apropiat, astăzi, creștinii sunt deja omorâţi. Totul este însângerat acolo. Trebuie să ne pregătim.

Episcopul Athanasius Schneider, într-un interviu acordat recent, ne-a transmis câteva sugestii practice – şi voi cita câteva. Dar mai întâi să ne amintim că şi el a suferit în biserica clandestină din Uniunea Sovietică. Familia lui a fost trimisă în Gulag; a făcut prima împărtășanie în secret, pentru că altfel nu s-a putut. Astfel, acest episcop înţelege toate lucrurile despre care vorbesc – trebuie să ne pregătim pentru ceea ce el deja a făcut sub dictatura Uniunii Sovietice. Ne dă o listă ajutătoare şi voi citi câteva puncte din ea. El spune următoarele:

„Să vedeţi persecuţia ca pe un har din partea lui Dumnezeu – spre a deveni purificaţi şi mai puternici – iar nu ca pe ceva negativ.” Nu-i aşa că-i frumos? „Să vedeţi persecuţia ca pe un har al lui Dumnezeu”, spune el. „Studiaţi catehismul şi deveniţi profund înrădăcinaţi în credinţa creștină. Catehizaţi-vă copiii în fiecare zi ca și cum ar fi prima voastră datorie. Rugaţi-vă cu copiii voştri zilnic… Transformaţi-vă casa într-o biserică domestică. Ieşiţi din parohiile care împrăştie erori şi mergeţi la biserici care au o credință dreaptă – chiar dacă trebuie să parcurgeţi distanţe mai mari. Îndepărtaţi-vă copiii de şcoli dacă sunt învăţaţi lucruri nocive. Fiţi pregătiţi pentru persecuţie şi apăraţi-vă copiii.”

Acesta … ne dă sugestii practice despre cum facem față atunci când catacombele devin, din nou, reale iar nu doar figurative. Vom supravieţui prin puterea familiilor noastre şi prin credinţa lor – acesta e secretul prin care creștinii au rezistat fiecărei persecuţii timp de două mii de ani.

Într-un interviu pe care i l-am luat anul trecut în Italia Joseph Shaw a subliniat un punct interesant; a spus că motivul pentru care mulţi oameni folosesc contracepţia este că ei se simt descurajaţi, traşi în jos de societate, de secularism. Ei nu au nimic să le transmită copiilor lor. În opinia lui, acesta e principalul motiv al contracepţiei – lor nu le pasă, nu au nimic să transmită copiilor lor, nimic să le dea.

În perspectiva sa – iar eu sunt de acord cu el – doar creștinii au mulţi copii. De ce? Pentru că ei au cu adevărat ceva să le dea copiilor lor; ceva ce merită să fie transmis din generație în generație. Ei perpetuează specia umană, da, dar, de asemenea, şi credinţa; iar provocarea implicată în aceasta determină părinţii să dorească să primească atâția copii câți le va trimite Dumnezeu. Procedând astfel se obține o anumită siguranţă în ceea ce privește perpetuarea credinței, precum și în decizia de a face acest lucru.

Trebuie să fim gata să luptăm pentru asta. Dumnezeu ne cere acest lucru, de aceea ne-am născut acum: pentru a ne împlini partea şi datoria noastră ca urmaşi ai lui Hristos ce trăiesc într-o lume anti-Hristos şi anti-creştină. Amintiţi-vă ce i-a cerut Hristos propriei Sale mame de pe cruce. S-a uitat în ochii ei şi I-a cerut să rămână cu El. Şi ea a rămas. Dar ea nu era o zeiţă – ar fi putut să nu supravieţuiască durerii nemăsurate de a-şi vedea fiul murind pe cruce. Însă Hristos a glorificat durerile ei pentru că ele s-au oglindit în propriile Sale patimi.

Când ne unim suferinţele cu ale Lui împărtăşim momentul ultimei Sale agonii; când ne unim suferinţele cu cele ale mamei Lui înţelegem că trebuie să pierdem totul pentru El, să stăm – vulnerabili şi expuşi – la picioarele crucii, ținte ale batjocurilor și jignirilor de dragul Lui. Determinarea noastră ca părinţi de a fi diferiţi de lumea din jur va salva familiile şi sufletele copiilor noştri – dacă vom face ceea ce trebuie.

 

Împreună cu familiile noastre, la umbra Crucii

Dar trebuie să fim gata să stăm la umbra crucii împreună cu familiile noastre – iar acest lucru nu este deloc uşor. Nu este o sarcină uşoară. Dacă vrem să ne reuşească trebuie să începem acum; trebuie să ne întoarcem la felul în care erau rânduite lucrurile în viaţa de familie cu nu prea mult timp în urmă – lucruri de bază care nu erau atât de dificile dar pe care trebuie să le regândim. De exemplu, rugăciunea. Lista episcopului Schneider menționează acest lucru – între acelea care ne ajută să devenim o familie puternică.

Lucrurile mici, precum rugăciunea împreună, ne fac mari – şi prin aceasta mă refer la faptul că copiii voştri vă văd cum vă rugaţi. Sunt sigur că ştiţi despre ce vă vorbesc, dar, în cazul în care sunt persoane mai puțin familiare cu ideea de reconstrucţie a vieţii de familiei, vă rog să luaţi în considerare, de exemplu, și aprinderea unei candele în faţa unei icoane a Maicii Domnului așezată în centrul sufrageriei.

Transformaţi-vă sufrageriile în mici capele unde, în fiecare seară, tatăl şi mama îngenuncheaţi, se roagă împreună. Ei vor lăsa o marcă de neuitat în mintea copilului; însuși tatăl, puternicul tată care îngenunchează…, are un impact puternic. Taţii creștini au făcut asta de-a lungul a sute, a mii de ani, însă azi ne-am îndepărtat de aceste lucruri pentru că am devenit „progresivi”, „moderni” şi toate celelalte denumiri lipsite de sens – iar familiile se îndepărtează de aceste lucruri.

Pentru Dumnezeu, familiile nu mai mănâncă împreună! Nu are importanţă că sunteţi ocupat, este atât de important încât nu poate fi imposibil să faceţi un ritual din acest lucru. Sper că nimeni dintre dumneavoastră nu mănâncă vreodată la McDonald. În State toată lumea mănâncă la McDonald – apoi se grăbesc să ajungă la un oarecare meci de fotbal. Ideea de masă în familie nu mai există. Nu mai mănâncă nimeni împreună. Vă spun din nou: staţi la masă împreună, puneţi poate nişte muzică în surdină, faceţi-vă timp să puneţi întrebări copiilor voştri pentru a-şi practica aptitudinile lor sociale, aptitudinile de a petrece cu familia în timp ce vorbiţi despre lucruri importante. Nu subiecte religioase sau grele – ci doar lucruri interesante (istorie, literatură, muzică, filme). Reveniţi la acest ritual, la timpul petrecut înaintea culcării, renunţaţi la televizor, la filme sau la video; reînvățați jocurile în familie.

Însușiți-vă ideea că familia se susţine prin ea însăşi. Puteţi folosi internetul pentru a învăţa atât de multe despre marile sărbători creștine – precum Crăciunul sau Paștele – şi cum se sărbătoresc corect; dar trebuie să ne însușim ideea că familia se susţine singură. Dacă vă uitaţi din când în gând la câte un film e foarte bine – dar nu-i lăsaţi pe copiii să se uite singuri ci uitaţi-vă împreună la câte un film vechi, bine ales, care nu conține nimic ofensator sau imoral. Nu uitaţi să aveţi şi o mică conversaţie despre film după vizionarea lui!

Pentru mulţi dintre dumneavoastră afirmațiile următoare sunt clare și simpliste, dar pentru alţii, nu. Copiii au muzica lor, căştile lor iar aceste lucruri anti-sociale se întâmplă chiar în casă, chiar în micul sanctuar domestic. Copiii primesc prin muzică un mesaj complet diferit, ei sunt conectați la alte surse şi părinţii nu sunt atenţi sau chiar sunt de acord cu asta. Acest lucru trebuie să înceteze.

Nu există muzică pentru copii de doisprezece ani; familia trebuie să asculte aceeaşi muzică în casă. Copiii să nu stea la computere de capul lor – acest lucru e distrugător. Vom pierde acest război dacă nu încetează cele menționate mai sus.

Creșteți-vă copiii cu muzică bună, nu cu Miley Cyrus

Prieteni. Ar fi minunat dacă am avea la fel de mulţi prieteni ca în trecut, în anii ’50. Dar nu suntem în anii ’50 și, prin urmare, ar putea fi un pic mai greu pentru familii. Dar, din nou, situația de acum nu este fără precedent…

…Părinţii sfinţilor erau determinați să împlinească lucruri care nu-i făceau populari; însă este foarte necesar să protejați copiii – pe care îi aveți sau îi veţi avea – pentru ca societatea şi lumea de azi să nu-i tragă în jos.

Nu am timp să trec prin toate acestea aşa că mă voi îndrepta spre sfârşit. Am cinci fiice şi niciodată nu le-am zis : „Nu puteţi asculta Miley Cyrus sau Katy Perry”. Pur și simplu nu se gândesc să asculte așa ceva. Ele nu s-ar gândi niciodată la asta pentru că nu am ascultat niciodată în casă așa ceva şi pentru că au învăţat să cânte la vioară, la flaut, la pian şi se gândesc, în mod firesc, că genul acela de muzică nu e pentru ele.

Ca părinți puteţi evita o parte din aceste încercări prin înfruntarea lor cât mai devreme, prin influenţe culturale bune – astfel încât cele rele să nu aibă loc să pătrundă. Nu cred că e o știință savantă, dimpotrivă, cred că e foarte uşor de făcut şi trebuie să vorbim despre cum se poate pune în practică.

Am aici o întreagă secţiune cu materiale despre home-schooling: când există un asemenea atac asupra familiei nu este altă cale. Nu vreau să spun că toate şcolile sunt proaste, dar dacă vreţi să luptaţi împotriva culturii dominante, luptaţi împotriva a ceea ce se întâmplă în educaţie, împotriva lucrurilor care atacă familia – şi  nu există cale mai bună s-o facem decât prin școli domestice bine organizate, bine coordonate – și folosind toate materialele didactice și pedagogice pe care le avem la dispoziție.

Îmi pare rău că nu am timp să aprofundez; sunt un mare, mare susținător al home-schoolingului atunci când este posibil şi când există resursele necesare pentru a fi corect făcut. Dacă nu puteţi nu ar trebui să vă încumetați la așa ceva, dar dacă puteţi, este o cale puternică de a ţine familia împreună și de a rezista împotriva „culturii morţii” din prima zi a şcolii şi pe tot parcursul ei până la liceu. Nu pot sublinia îndeajuns cât de mult recomand home-scholingul.

Sper că cuvântarea mea nu a fost una sumbră și pesimistă – nu sunt defel tipul de persoană pesimistă, viaţa e minunată! Am şapte copiii care sunt cel mai minunat lucru din viaţa mea; am un băieţel de cinci ani, el este cel mai mic, şi eu deja sufăr de sindromul „cuibului gol”. Sunt îngrozit că va creşte, că într-o zi va pleca; acum este atâta bucurie în casa noastră.

Dacă vă veți face căminele cu adevărat creștine veți descoperi că acest lucru ascunde multe minunate răsplăți și daruri – toți cei care aveți copii și deja îi creșteți astfel știți aceste lucruri…

…Trebuie să prezentăm această contrarevoluţie creștină într-un mod care să angajeze tinerii, să-i determine să fie parte din ea…

Trebuie să stăm drepți şi să ne luăm angajamentul s-o facem. Faceţi home-schooling cu copiii voştri dacă aveţi oportunitatea. Nu există o cale mai bună spre a-i păstra în afara plaselor inamicului. Faceţi pelerinaje, jucaţi-că, rugaţi-vă în fiecare seară… Trebuie să avem tocmai acea atitudine, aici și acum, pentru a restaura viaţa de familie creștină.

Fraţi şi surori în Hristos, familia e cea care contează. Familia se află sub atacul forţelor iadului în societatea noastră, familia e cea care trebuie să supravieţuiască pentru că familia creştină este speranţa întregii lumi având ca model Sfânta familie a lui Iisus, Fecioara Maria şi Iosif, familie modelată de Sfânta Treime – Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – şi care odihnește în braţele Sfintei mame, Biserica.

Dacă ne dedicăm toate eforturile pentru a restaura familia, pentru a o apăra şi a trăi viaţa de familie creștină, la sfârşit – când vom sta în faţa Tatălui cel atotputernic, Judecătorul tuturor – vom putea spune că ne-am făcut datoria în faţa lui Dumnezeu, în faţa semenilor noştri. Iar porţile iadului nu vor birui. Mântuitorul Hristos ne-a promis că va fi cu noi, totdeauna, până la sfârşitul lumii; să-i promitem azi că și dacă lumea ar sta împotriva Lui de acum până în veac, familiile noastre vor sta cu El până la sfârșitul lumii.

 

sursa: Cultura Vieţii

De la Marea Unire la Marea Plecare: Peste 500 de mii de copii, elevi și studenți au emigrat din România între 2007-2017

Aproape 485.000 de persoane, cu vârste cuprinse între 0 și 19 ani, au emigrat din România între 2007 și 2017, arată un documentul intitulat „Analiza statistică a migrației externe după aderarea României la Uniunea Europeană”,  publicat în Revista Română de Statistică, citată de edupedu.ro.

Imagini pentru exodul copiilor din Romania

Dacă la acest număr se adaugă și pe cei de până la 21-22 de ani, vârsta studenției, atunci numărul emigranților temporari și definitivi depășește 500 de mii din totalul de 2.613.477 persoane contabilizate ca emigranți de către INS în cei 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană.

Autorii, dr. Ciprian Iftimoaei, lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și angajat al Direcției Județene de Statistică Iași, și dr. Ionuț Cristian Baciu, tot de la Direcția Județeană de Statistică Iași, susțin că „dacă analizăm structura pe categorii de vârstă a emigranților, observăm că ponderea cea mai importantă este reprezentată de persoanele din grupa de vârstă 20-29 ani și din grupa 30-39 ani. Migrația ridicată în rândul tinerilor va avea ca efecte apariția de probleme importante la nivelul pieței forței de muncă și a sistemului de pensii în următorii ani. De asemenea, ia amploare și fenomenul îmbătrânirii demografice datorită schimbărilor în structură pe grupe de vârstă a populației”, relatează sursa citată.
„Autorii analizează și corelația dintre creșterile salariale și migrație. Astfel, pornind de la un salariu nominal mediu net lunar de 1042 lei în anul 2007, s-a ajuns la 2383 lei în 2017, ceea ce înseamnă o creștere cu 128% față de momentul aderării la Uniunea Europeană. Chiar dacă au existat aceste majorări salariale, angajații români au în continuare cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, decalajul fiind semnificativ. Dar creșterile salariale nu au avut corespondent și în evoluția nivelului de trai al populației. Inflația ridicată, creșterea cheltuielilor cu utilitățile au redus puterea de cumpărare. Însă nu doar câștigul salarial are influență asupra migrației, ci întregul climat economico-social care se caracterizează printr-o instabilitate accentuată”, scrie edupedu.
Una dintre concluziile specialiștilor este următoarea: Faptul că un sfert din angajații români sunt săraci, conform EUROSTAT, sau faptul că rata sărăciei relative a rămas la un nivel relativ constant după aderarea României la UE, descrie o situație socioeconomică care necesită o intervenție urgentă din partea decidenților în materie de politici publice. Cu alte cuvinte, raportarea la capacitatea guvernului de a produce bunăstare pentru cetățenii unei țări contribuie semnificativ la decizia de a migra în țări mult mai dezvoltate economic care oferă satistacții financiare și profesionale mai mari decât în țara de origine.
În momentul de față, migrația externă a forței de muncă activă constituie un risc sociodemografic la adresa securității naționale a României, alături de scăderea efectivului populației și îmbătrânirea demografică. În lipsa unor măsuri active, concrete, pentru reducerea fluxului migrației externe, acest fenomen social va avea consecinte socioeconomice și demografice pe termen mediu și lung, încheie autorii.
Asociația Română de Geopolitică, Geoeconomie și Geocultură a comentat astfel pe pagina de facebook:
„Statul român exportă poporul român. „Marele salt înainte” va fi ajungerea la exportul întregii populații românești. Un stat care reușeșește să se debaraseze de o bună parte (25%) din propriul popor la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire. De la Marea Unire la Marea Plecare! O clasă politică, un sistem politic al falimentului generalizat, format și ținut în viață de elite prădătoare”.
via ActiveNews

Comunicatul asociațiilor patriotice românești: efectul acțiunilor împotriva Pactului pentru Migrație

Comunicat referitor la acțiunile împotriva Pactului pentru Migrație

La Adunarea Generală ONU de la New York din 19 decembrie, delegația României s-a abținut de la adoptarea Pactului Global pentru Migrație, prin care se deschid larg porțile migrației masive și continue. Poporul român nu este de acord cu aducerea imigranților în România și nu a fost informat sau consultat în niciun fel despre acest vot, care ar fi trebuit sa fie ÎMPOTRIVA Pactului.

Organizațiile noastre au prezentat argumentat toxicitatea extremă a acestui Pact. Am suplinit astfel lipsa de informații și dezbateri din partea autorităților şi a media. Implicațiile dezastruoase pe care migrația le-ar avea în România, din punct de vedere economic, social și legal au fost subiectul unei ample campanii de informare pe care am făcut-o prin memorii, comunicate, articole, interviuri, flyere etc.

Am protestat și în stradă, prin pichetarea Ministerului Afacerilor Externe (22 noiembrie) și prin trei marșuri de protest (5, 10 și 16 decembrie), participarea și implicarea românilor crescând exponențial. Determinarea oamenilor de a-și apăra dreptul constituțional la suveranitate națională și la ne-colonizare a depășit toate obstacolele, inclusiv vremea potrivnică (vedeți video atașat). Ne bucură faptul că, în urma acestor eforturi, societatea românească se trezește la realitate.

Pe 28 noiembrie președintele României a aprobat propunerea Guvernului pentru susținerea de către România a Pactului Global pentru Migrație. Ca reacție, până în momentul votului asociațiile noastre au protestat puternic împotriva aducerii de imigranți. Dacă decizia de a vota PENTRU se conturase într-un an și jumătate cât au durat negocierile internaționale, la finalul campaniei noastre de trei săptămâni, delegația României a votat cu ”abținere” în cadrul Adunării Generale ONU. Faptul că în intervalul 28 noiembrie – 19 decembrie nu au existat alte motive semnificative care să schimbe decizia inițială a autorităților române, în afară de campania noastră, este dovada unei prime victorii importante, obținută cu ajutorul lui Dumnezeu, în apărarea României.

Dar pentru că s-a votat cu ”abținere” în cadrul Adunării Generale ONU nu înseamnă că Pactul a fost respins de țara noastră! Ambiguitatea intenționată a prevederilor de drept internațional din acest Pact face să poată reapărea oricând eforturile de a transforma România într-o colonie-lagăr, saturată de musulmani și africani. Pericolul rămâne deoarece în România au fost și sunt mulți politicieni care trădează interesul național, făcându-se slugi ale ingineriilor sociale globaliste.

Pe cale de consecință, cerem Guvernului și Președinției să retragă unilateral România din acest Pact. Solicităm Ministerului Afacerilor Externe să dea un comunicat oficial prin care să clarifice toate aspectele legate de Pactul Global pentru Migrație și implicațiile acestuia în legislația românească.

Rugăm din nou mass-media să-și facă mai bine datoria și să informeze cuvenit în legătură cu toate implicațiile nocive ale acestui Pact și ale migrației în general. Televiziunile și presa trebuie să iasă din media blackout-ul în care au intrat și să înțeleagă că este vorba de o cauză națională vitală, care ne privește pe toți.

Vom continua cu consecvență lupta și acțiunile de apărare a suveranității României, pentru respectarea Constituției și pentru siguranța noastră, a tuturor. Ne facem în continuare datoria față de neam și țară, până când toți cetățenii vor vedea limpede și se vor angaja activ în contracararea mulțimii de fronturi deschise împotriva României, din care migrația face parte.

Cu Dumnezeu înainte!

Semnatari:

Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
Asociația Noua Dreaptă;
Asociația pentru Cultură, Educație și Valori Europene;
Asociația Bucovina Profundă;
Asociația Calea Neamului;
Asociația Gogu Puiu;
Asociația Pro Consumatori;
Asociația pentru Revigorarea Tradiției;
Asociația Scut Botoșănean;
Fundația Ion Gavrilă Ogoranu;
Fundația Sfinții Martiri Brâncoveni;
Asociația pentru Toleranță în Spațiul Public;
Asociația Alianța Părinților;
Asociația Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților;
Grup de Atitudine și Acțiune Civică.

București, 24.12.2018

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php