Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă
Arhivă pentru categoria: Editorial

Dictatura minorităților în Europa

De ce sunt selectați ca lideri europeni cei fără copii? Fiindcă pe aceștia nu-i interesează viitorul omenirii, după ei potopul!

    De ce sunt selectați ca liderii europeni cei fără copii? Fiindcă pe aceștia nu-i interesează viitorul omenirii, după […]

Cel mai recent caz la nivel foarte înalt este Emmanuel Macron, proaspăt ales ca președinte al Franței. Acesta nu are copii. Soția lui – i-a fost profesoară în adolescență, fiind cu 24 de ani mai în vârstă decât acest autentic gerontofil – are trei copii din căsătoria anterioară, dintre care primul este cu doi ani mai mare decât soțul actual, iar al doilea are aceeași vârstă cu acesta, dar cu Emmanuel nu a mai procreat. Există voci în presa franceză care susțin că noul președinte este homosexual, căsnicia acestuia fiind doar o „acoperire”.

La fel ca Emmanuel Macron, nici europenii Klaus Werner IohannisJean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene și cancelarul Angela Merkel (toți trei germani, dar din țări diferite) nu au copiiToți aceștia sunt sterpi, fără urmași, „roboții” ideali ai globalismului, total indiferenți de viitorul omenirii. Să-l reamintesc și pe sterilul Dacian Julien Cioloș, mercenar internaționalist nominalizat de la Bruxelles ca premier al României. Credeți că era doar o banală coincidență că președintele și premierul României anului 2016 nu aveau copii, deși amândoi se aflau la apogeul maturității? Alături de politicienii europeni importanți fără copii, menționați mai sus, adăugăm și alții de același calibru și la fel de sterpi: premierul britanic Theresa May, prim-ministrul italian Paolo Gentiloni, premierul Luxemburgului, homosexualul Xavier Bettel, căsătorit cu un bărbat, prim-ministrul olandez Mark Rutte și Stefan Löfven, sudorul din Suedia ajuns premier. Mai sunt și alții în Europa, o să-i regăsiți în lista de la sfârșitul acestui articol. Continuați să credeți că sunt doar simple coincidențe? Înseamnă că sunteți naivi! Pare că însuși sistemul îi selectează și după criteriul infertilității, ca să aibă certitudinea nepăsării pentru viitorul generațiilor următoare. După ei, potopul!

 Premierul Luxemburgului, Xavier Bettel, cu capul pe umărul „soției”. Premierul Luxemburgului, Xavier Bettel, cu capul pe umărul „soției”.

Degenerarea duce la sterilitate. Consangvinizarea din interiorul caselor regale a a vut ca efect incapacitatea de a procrea urmași sau zămislirea de copii cu grave probleme mintale. Acest fenomen a apărut în cadrul dinastiilor monarhice pentru că familiile respective au apelat chiar și la relații incestuoase pentru a păstra puterea doar pentru ei.  O consangvinizarea  din dorința ca averile să rămână în familie,  generată  de lăcomie la oamenii fără „sânge albastru”, se regăsea și la familiile de sași înstăriți din Ardeal, care permiteau căsătoria verilor primari între ei, obicei imitat și de oierii bogați, români din Mărginimea Sibiului.

Dictatura minorităților este impusă în Europa prin lideri sterili și homosexuali!

Culmea este că politicienii sterili, cei fără copii, au succes în rândul tinerilor progresiști protestatari de profesie, masa de manevră a oengiștilor soroșiști, deoarece aceștia nu agreează conceptul clasic al familiei tradiționale, în schimb ei susțin mișcare LGBT (comunitatea lesbiană, gay, bisexuală și transsexuală). Mai nou, au apărut printre cei fără copii și politicienii gay care nici măcar nu se mai feresc să-și recunoască homosexualitatea, ba chiar fac un titlu de glorie din asta, mizând pe promovarea în cele mai înalte posturi datorită așa-zisei „Corectitudini Politice” (Political Correctness) – favorizarea minorităților rasiale, religioase, etnice și sexuale, care a creat o discriminare pozitivă, fiind o regulă de bază în jocurile care se fac la nivel planetar de către promotorii globalismului prin dictatura minorităților. Politicienii homosexuali au început să polarizeze voturi nu doar de la alții la fel ca ei, ci și de la tinerii neoliberali sau neomarxiști, pe care-i vedeți la toate mitingurile de protest din Europa, toți fiind internaționaliști și multiculturali, familia tradițională fiind pentru aceștia un concept perimat.

Gauthier Destenay, soţul premierului Luxemburgului, Xavier Bettel, a pozat între primele doamne prezente la summitul NATO.

Gauthier Destenay, soţul premierului Luxemburgului, Xavier Bettel, a pozat între primele doamne prezente la summitul NATO.

Gabriela Vrânceanu-Firea a scandalizat „oamenii de bine” în campania electorală din anul 2014, când a subliniat că Iohannis nu are copii și au sărit cu gura „miloșii” care-și manifestau compasiunea pentru bărbații impotenți și persoanele sterile, oropsiți de soarta crudă, „sărăcuții” de ei. Nu i-a trecut prin cap politicienei de ocazie să spună că aceia au posibilitatea să înfieze, fiindcă „șmecheria” nu-i să faci copii, ci să-i crești, mai ales că soții Iohannis au intermediate adopții pentru alții! Politruca Gabriela Vrânceanu-Firea a scos problema din contextul directivelor globalismului la nivel european. Dacă ar fi arătat că există o adevărată selecție a celor fără copii, alături de homosexualii declarați, pentru vârfurile polticii europene, poate altcumva erau privite declarațiile ei până și de cei cu creierii spălați! Este adevărat, mulți dintre sterpii și homosexualii promovați ca lideri europeni au apărut după anul 2014, tendința aceasta fiind din ce în mai evidentă! Aici nu-i vorba de înmulțirea populației și nici despre reproducerea unei vaci sau a unui porc, ci de umanismul familiei împlinite prin procreare, de sentimentul iubirii părintești și a interesului pentru viitorul copiilor, deci implicit pentru viitorul omenirii. Unuia fără copii puțin îi pasă ce se va întâmpla cu omenirea după ce dă el colțul!

Lista liderilor europeni fără copii, unii dintre ei fiind homosexuali declarați:

  1. Uniunea Europeană: Jean-Claude Juncker, președinte al Comisiei Europene.
  2. Marea Britanie: Theresa May, prim-ministru.
  3. Franța: Emmanuel Macron, președinte.
  4. Germania: Angela Merkel, cancelar.
  5. Italia: Paolo Gentiloni, prim-ministru.
  6. Suedia: Stefan Löfven, prim-ministru.
  7. Olanda: Mark Rutte, prim-ministru.
  8. Luxemburg: Xavier Bettel, prim-ministru homosexual, căsătorit legal cu un alt bărbat.
  9. Scoția: Nicola Sturgeon, prim-ministru.
  10. România: Klaus Iohannis – președinte și Dacian Cioloș – prim-ministru în anul 2016.
  11. Irlanda: Leo Varadkar, prim-ministru, homosexual declarat.
  12. Belgia: Elio Di Rupo, prim-ministru (2011 – 11 octombrie 2014), cel dintâi premier belgian provenind dintr-o familie de emigranți nebelgieni și homosexual declarat. Actualmente Di Rupo este președintele Partidului Socialist din Belgia. Acesta susține că este ateu, face parte dintr-o lojă masonică.
  13. Serbia: Ana Brnabic, prim-ministru, primul premier sârb femeie și lesbiană declarată.
  14. Islanda: Johanna Sigurdardottir, prim-ministru (2009-2013), lesbiană declarată, căsătorită legal cu altă femeie. Prima femeie premier din istoria Islandei și primul șef de guvern din lume cu homosexualitate declarată.

După cum se poate observa din această listă, majoritatea sterpilor și toți homosexualii declarați sunt prim-miniștri, deci nu au fost aleși de populație, ci au fost impuși la conducere de către alte marionete ale globalismului din țările respective, cu mențiunea că în colonii, ca România, nici președinții nu sunt desemnați de mascarada electorală.

Ana Brnabic, lesbiană militantă LGBT, numită prim-ministru al Serbiei.Ana Brnabic, lesbiană militantă LGBT, numită prim-ministru al Serbiei.

Este o selecție a „clonelor” politice și o opțiune clară în favoarea celor fără urmași, în special fiind preferați cei cu orientare sexuală spre același sex, având în vedere că zilele acestea a fost numit premier în Irlanda tot un politician homosexual, Leo Varadkar, care are toate „calitățile” globalismului impus de iudeo-masoni: este tânăr (38 de ani), homosexual declarat şi metis (pe jumătate indian) – conform celebrului Plan Kalergi de metisare a Europei. La fel și în Serbia, tot zilele acestea! Țara vecină, deși nu este membră UE, s-a aliniat directivelor globaliste și a numit ca prim-ministru o lesbiană militantă: Ana Brnabic. A fost o lovitură puternică dată naționaliștilor sârbi! Islanda, o altă țară care nu este membră UE, a avut și ea ca premier – în premieră mondială! – o lesbiană declarată: Johanna Sigurdardottir, prim-ministru din anul 2009 până în 2013, fiind primul șef de guvern din lume cu homosexualitate declarată. Micuța țară insulară a fost folosită ca poligon de încercare pentru testarea toleranței populației. Când te gândești că arhitectul belgian Gauthier Destenay, soțul/soția premierului luxemburghez Xavier Bettel, poate că-l alintă pe acesta cu drăgăstosul apelativ versificat „Xavier C.. de Fier”, nici nu știi cum să reacționezi, să râzi sau să plângi?

                                                                                                                   Marius Albin MARINESCU Justițiarul

TESTAMENTUL POLITIC al lui EMINESCU: „Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta”

Pe 15 iunie, se împlinesc 128 de ani de la trecerea în veşnicie a poetului nostru naţional Mihai Eminescu. Iată câteva fragmente preluate din articolele publicate în Timpul care demonstrează cât de actuale sunt textele publicistului Mihai Eminescu.

eminescu-jurnalistica-ziarul-timpul

Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii” (Mihai Eminescu, Domnul Simeon Mihălescu publică…, Timpul, 18 aprilie 1879, în Opere, vol. X, pag. 223)

„Astfel, statul român nu mai este un produs al geniului rasei române, ci un text franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu-l înţelege” (De câte ori «Românul» era în opoziţie…, Timpul, 14 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 168

„Constituţia noastră, punând greutatea pe o clasă de mijloc, parte străină, parte neexistentă, a dat loc la o declasare generală din cele mai dezastruase” (Influenţa austriacă asupra românilor din Principate,
Convorbiri literare, 1 august 1876, în Opere, vol. IX, pag. 173)

„Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte,
în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie” («Românul» în ajunul alegerilor…, Timpul, 3 mai 1879, în Opere, vol. X, pag. 229)

„Ne mulţumim dacă actele guvernanţilor de azi nu sunt de-a dreptul de înaltă trădare, abstracţie făcând de toate celelalte defecte ale lor, precum mărginirea intelectuală, slăbiciunea de caracter, lipsa unui adevărat şi autentic sentiment patriotic” (Nu încape îndoială…, Timpul, 8 august 1880, în Opere, vol. XI, pag. 291)

„Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, în universităţi, la Academie, în corpurile de selfgovernment, pe
jeţurile de miniştri, nu întâlnim, în mare majoritate, decât, iarăşi şi iarăşi, acele fatale fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice” (E clar că un stat…, Timpul, 12 noiembrie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 400)

La noi mizeria e produsă, în mod artificial, prin introducerea unei organizaţii şi a unor legi străine, nepotrivite cu
stadiul de dezvoltare economică a ţării, organizaţie care costă prea scump şi nu produce nimic”. (Fraţii Nădejde…Timpul, 18 iunie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 212).

Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă” (…La propunerea noastră…, Timpul, 31 august 1878, în Opere, vol. X, pag. 104)

Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustrarea statului cu sume însemnate. Aceşti dezmoşteniţi, departe de-a-şi câştiga o moştenire proprie pe Pământ pe singura cale a muncii onorabile, fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sunt o reeditare, în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codri guvernamentali şi parlamentari” (Ni se pare că vorbim…, Timpul, 17 august 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 172)â

„Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia” (Pseudo-Românul ne cere…, Timpul, 16 mai 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 119)

Voim şi sperăm o reacţie socială şi economică determinată de rămăşiţele puterilor vii ale poporului, care, dacă nu e preursit să piară, trebuie să-şi vină în fire şi să vadă unde l-a dus direcţia liberală. Prin reacţie nu înţelegem o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate, sacrificate până astăzi,  sistematic, principiilor abstracte de liberalism american şi de umanitarism cosmopolit. O asemenea mişcare ar pune stavile speculei de principii liberale şi umanitare, ar descărca bugetul statului de cifrele enorme ale sinecurilor «patriotice» şi ar condamna, astfel, pe mulţi «patrioţi» subliniaţi (marcanţi n.n.) la o muncă onestă dar grea; ar apăra treptele înalte ale vieţii publice de năvala nulităţilor netrebnice şi triviale, garantând meritului adevărat vaza ce i se cuvine; ar tinde la restabilirea respectului şi autorităţii şi ar da, astfel, guvernului mijloacele, şi morale şi economice, pentru a cârmui bine dezvoltarea normală a puterilor acestui popor. Nu e dar vorba de reacţiune prin răsturnare”. («Românul» a contractat năravul…, Timpul, 29 iulie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 267)

„Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive, iată răul organic, în contra căruia o organizare bună trebuie să găsească remedii”. (După cum se poate prevedea…, Timpul, 2 octombrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 323)

„Prin legi practice trebuie să [li] se creeze oamenilor condiţiile unei munci cu spor şi putere de înflorire”(După cum se poate prevedea…, Timpul, 2 octombrie 1879, în Opere, vol. X, pag. 323)

762-Carte de vizita Mihai Eminescu(originala)

Fragmentele au fost preluate din Radu Mihai CRIŞAN, EMINESCU INTERZIS-GÂNDIREA POLITICĂ, Criterion Publishing, Bucureşti, 2008.

ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI… 27 de ani de la represiunea comunistă din 13 IUNIE 1990.

VIDEO. 13-15 IUINIE 1990

de Florin Dobrescu
13 IUNIE 1990… A FOST INCEPUTUL SFARSITULUI…
ACUM 27 DE ANI, pe strazile Bucurestiului se murea pentru Libertate… Continua Revolutia din Decembrie 89. Adevarata Revolutie, nu cea confiscata de comunistii camuflati sub sigla FSN. Romanii constienti continuau lupta. Si prin ei, lupta Neamul.
Era aceeasi lupta data in munti de partizanii anticomunisti, aceeasi lupta dusa in clandestinitate, apoi in lagare si inchisori, de batranii nostri. Era aceeasi lupta din Noiembrie 1987 si Decembrie 1989. Idealurile erau aceleasi, iar dusmanii, de asemenea, aceiasi.
Din pacate, comunistii, agentii KGB-ului grupati in jurul haitei criminale a lui Iliescu, Petre Roman, Saul Brucan, Sasha Barladeanu, Gelu Voican, Virgil Magureanu, au fost mai puternici. Securitatea, sub sigla SRI, si-a indeplinit menirea. Ministerul de Interne, aceasta cloaca toxica dintotdeauna, la fel.. Ca si in Decembrie ’89, Armata – scoasa in strada cu munitie de razboi si tancuri – a tras in populatia civila, ucigand romani, la ordinul noului comandant suprem, Iliescu.
Oficial, au cazut sub gloante si bate mineresti 6 romani, alte zeci fiind raniti, iar 6 femei violate. Cercetarile recente dovedesc ca au fost peste 100 de morti, sute de raniti si zeci de violuri.

(mai mult…)

Normalii sînt fasciști

Campania de denigrare a Coaliției pentru Familie cunoaște un nou episod, care s-ar putea rezuma într-o parafrază după Eliade: ”Normalii sînt fasciști”. Propaganda neomarxistă folosește etichetele vechilor marxiști, care încă nu și-au pierdut puterea. Urmașii lui Lenin, Stalin și Pol Pot știu din experiență că nu e nimic mai eficient decît să-i dai un nume infamant adversarului și să-l rostești de atîtea ori încît pînă și realitatea pe care o exprimă acela va fi percepută, în cele din urmă, drept o infamie. În cazul nostru, dacă normalii sînt fasciști/ naziști și normalitatea însăși este fascism/nazism sadea.

Prof. univ. dr. Gh. Iancu, fost Avocat al Poporului, a făcut o afirmație interpretabilă sîmbătă seara, într-o emisiune la TVR pe subiectul inițiativei de modificare a Constituției introduse de Coaliția pentru Familie (CpF). Provocat de întrebarea insidioasă a unei oponente a inițiativei CpF, dl Iancu a spus că Hitler a hotărît lichidarea evreilor ”abia în 1942, cînd a început să înnebunească”.

Adversarii normalității au și croșetat o nouă acuzație la adresa CpF, pornind de la spusa lui Iancu.

S-au sezisat mai întîi comisarii politici Sorin Cucerai și Sorin Ioniță, care au combătut subțire pe Facebook. Cică, de vreme ce Iancu este pentru normalitate, ca și CpF, toate opiniile lui Iancu și le însușește și CpF. O mai mare prostie am auzit mai rar. Și încă: dacă nimeni din tabăra normalității nu s-a delimitat de ce-a zis dl Iancu despre Hitler, e clar că au fost de acord. Nu contează că nu despre Hilter era dezbaterea și că a intra într-o discuție pe subiectul ăsta, însemna o deturnare a dezbaterii propuse: cea despre modificarea definiției căsătoriei. Nu contează nici că dl Iancu a vorbit în nume propriu, nu ca purtător de cuvînt al CpF (în platou se afla și o doamnă avocat cu această misiune). Nu contează nici măcar că dl Iancu n-a spus ce îi pun Cucerai, Ioniță & Co în gură: că Hitler ar fi fost OK pînă în 1939.

Mă rog, mai laborios s-a exprimat pe chestiune un anume Gelu Duminică, apărător din oficiu al minorităților de orice fel, pe site-ul Adevărul.

El a insinuat parșiv că ideile Coaliției pentru Familie sînt la fel de primejdioase ca cele ale lui Hitler și că ele trebuie blocate, chiar dacă ar fi susținute de o largă majoritate, căci de un sprijin asemănător s-a bucurat și nazismul!

Mai mult, a afirmat că ideile lui Hitler privind combaterea homosexualității ar fi relativ similare cu cele dezvoltate, în acest moment, de cei ce doresc să ne protejeze, prin schimbarea Constituţiei”.

Pentru aceste minciuni sfruntate, care sunt menite să lezeze imaginea Coaliția pentru Familie, Gelu Duminică ar trebui acționat în judecată.

Revenind însă la preopinenta dlui Iancu, am observat ceva cu adevărat grav în discursul ei, un fals argument folosit deja de mai mulți pidosnici: că votul majoritar dintr-o democrație este egal cu votul majoritar dintr-o dictatură. Pentru distinsa reprezentantă a cauzei anormalității, libertatea de a alege este deplină în totalitarism, ca și în dictatură și, în consecință, un vot dat sub o dictatură este le fel de legitim ca unul dat în democrație.

Cu alte cuvinte, doamna cu pricina a susținut că nu e democratic un vot al majorității românilor ce ar putea fi dat în referendumul inițiat de Coaliția pentru Familie, chiar dacă acesta este declanșat după toate regulile legii, considerat constituțional de către Curtea Constituțională și hotărît de două treimi dintre parlamentari, într-un regim democratic. De ce? Pentru că și măsurile regimului nazist au fost aprobate de largi majorități prin vot!

Iată o dovadă irefutabilă de logică, bun simț și democrație! Una care i-a sensibilizat pînă peste poate pe unii dintre directorii noștri de conștiințe, mari apărători ai rațiunii, libertății și civilității.

Una peste alta, cu cît se apropie referendumul, cu atît se întețește isteria în rîndurile băiețeilor ăștia. Și cu cît vor deveni mai isterici, cu atît mai mult vor striga: fasciștii, naziștii, rasiștii, homofobii! Într-o încercare penibilă de a-și justifica moral imoralitatea, de a trece drept normal anormalul și de a scuza ideologic ideologia criminală care îi animă: neomarxismul.

 

de  RostOnline

Teroriștii, liberi prin Europa?!

În ultimii ani e interesant cum presa mainstream sau oficialitățile naționale și europene încearcă să pună atentatele teroriste doar pe seama unor arabi musulmani radicalizați peste noapte, care jură credință Statului Islamic. Paradoxal, cu toate măsurile draconice anti-teroriste impuse de autorități, atentatele abominabile continuă cu intensitate și impact emoțional fără precedent, așa cum a fost „masacrul inocenților” de la Manchester, când 22 de copii au fost uciși de un terorist „britanic” sinucigaș. (recent  Londra s-a adăugat pentru a doua oară pe lista sinistră a atentatelor de anul acesta n.n. red. Buciumul)

S-a ajuns ca europenii să dea credibilitate unei butade cinice a președintelui francez Macron, omul bancherilor postat la conducerea Hexagonului, că trebuie „să ne obișnuim cu atentatele teroriste”. Vorba aceea românească „gura păcătosului adevăr grăiește”.

De fapt nu se vrea și nu se merge la cauza primară și originară a fenomenului terorist islamist. Se răspunde doar cu măsuri polițienești la un război ideologic și religios declanșat împotriva Europei și lumii occidentale creștine în general. De la asasinarea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo până la crima odioasă de la sala Bataclan, masacrul de la Nisa, explozia de pe aeroportul din Bruxelles, și terminând cu odioasa crimă împotriva copiilor de la Manchester, ce-mi aduce aminte de „Cruciada Copiilor” masacrată în Palestina medievală, teroriștii au fost cetățeni francezi, belgieni sau britanici, aflați la a doua sau a treia generație în Europa. Cei care au ucis și au pus bombe în spații publice sunt cetățeni europeni, care circulă cu buletinul în UE. Se tot încearcă după fiecare atentat de către presa mainstream controlată de marea finanță sau servicii să se spună că atentatorii erau tunisieni, libieni, algerieni sau sirieni. Da, etnic erau originari din lumea arabă, dar din punct de vedere al cetățeniei sau locului de naștere pe bătrânul continent, teroriștii erau la fel de europeni ca un francez, englez sau belgian ai căror strămoși sunt de sute de ani în Europa. Teroriștii care au ucis cu sânge rece prin bombe amplasate în spații publcie, care au tras cu kalasnicovul sau au intrat cu camionul în mulțime sunt cetățeni europeni, care circulă liberi prin Europa doar cu buletinul.

Trebuie schimbată paradigma de a percepe fenomenul terorist islamist în Europa. Rădăcinile acestuia sunt din aplicarea greșită a multiculturalismului fățarnic, care a dus la crearea de enclave etnice mono-culturale și religioase, de adevărate orașe „no go” pe tot cuprinsul Europei occidentale. În loc să se aplice o politică de inter-culturalizare, de armonizare și sinergie a diferențelor, multiculturalismul de sorginte neo-maxist a dus la atomizarea și enclavizarea societății și la incapacitatea integrării unor părți consistente de comunități umane pe bătrânul continent. Politica coretitudinii politice care a introdus cenzura în Europa, a interzis să se discute despre eșecul multiculturalismului de tip ipocrit, crezâdu-se că dacă se bagă adevărul sub preș, se pune botniță creștinilor să nu lezeze sentimente religioase musulmanilor, se va escamota și cosmetiza realitatea. S-a dovedit ideologic că ateismul este avangarda Islamismului. Iar această realitate devine din ce în ce mai crudă și nu mai poate fi ascunsă în fața opiniei publice europene indignate, când copiii sunt la propriu uciși la concerte sau pe stradă. Nicăieri nu mai putem fi în siguranță în Europa la ora actuală și o vină importantă o poartă politicile stângiste greșite și servicile secrete occidentale care au ignorat cu rea voință o realitate crudă care a dus la escaladarea fenomenului terorist islamist. Suntem în plin război al religiilor, iar Bruxelles e autist și ignorant, crezând că filosofia lui Marx și materialismul dialectic ateu va salva societatea europeană de la sinucidere și auto-distrugere. Filosofia lui Marx a distrus Rusia și acum vrea să demanteleze Europa.

Autorul crimei odioase de la Manchester este prototipul eșecului politici de integrare europene de tip neo-marxist. Familia libiană a teroristului a fost adusă de servicile secrete britanice în Anglia să fie salvați de Gaddafi, iar aici s-a transformat într-un cuib de terorism, care fabricau bombe în casă. Deși erau filați, interceptați și pe listele M16 ca periculoși, absolut nimeni nu i-a deranjat în plănuirea „masacrului inocenților” de la Manchester Arena. E ciudat și de necrezut că M16 nu știa că o familie de libieni, aflată pe lista persoanelor periculoase confecționau bombe în casa din Manchester și pregăteau atentatul fără ca acestea să știe? La fel a fost și în cazurile de la Chalie Hebdo, Târgul de Crăciun de la Berlin sau cu teroriștii din Saint Denis. Serviciile știau, dar nu au făcut nimic să oprească atentatele. De ce? Despre Salman Abedi, tanarul de 22 de ani care a comis atentatul, Daily Telegraph scrie ca acesta a primit cel putin 14.000 de lire sterline de la stat, sub forma de credit pentru studii. Se crede că din acești bani si-a platit calatoriile in Libia, unde a invatat cum sa fabrice bomba pe care a detonat-o la Manchester Arena luni seara. Statul britanic multiculturalist e darnic cu viitorii teroriști? Teroristul studia „Managementul Afacerilor” la Universitatea din oraș și juca foarte bine fotbal. Era un student ce părea integrat în societatea „multiculturală” britanică. Și toptuși a pus o bombă! Familia lui fugise din Libia de teroarea regimului Gaddafi.Poate fugise că erau islamiști așa cum fug teroriștii de regimul Assad în Europa? Și tocmai el, născut și crescut în Marea Britanie, a ajuns un terorist. Salman Abedi studia „Managementul Afacerilor” la Universitatea din oraș. O rudă apropiată le-a povestit reporterilor de la The Sun că Salman a fost un tânăr absolut normal: „Vesel, sociabil și un mare îndrăgostit de fotbal. Știa foarte bine cu mingea și era fan Real Madrid și Manchester United. Iubea Madridul”. Și-a schimbat însă comportamentul după ce părinții s-au întors în Libia, un veritabil rai al luptătorilor ISIS. Și mai ales după ce a început să-i viziteze acolo. Racolat de ISIS și antrenat în tabere amplasate în Siria, el a apărut la un moment dat pe lista serviciilor secrete britanice. Care însă nu i-au acordat suficientă atenție, ca de obicei cum o fac serviciile occidentale. „Complicități” de neînțeles? Teroristul britanic a avut timpul și liniștea necesară să pună la punct atentatul de la Manchester Arena și să-l ducă la capăt luni seară, când a detonat explozibilul format din șuruburi și piulițe chiar în finalul concertului Arianei Grande. Între timp întreaga familie i-a fost arestată, care știa despre planurile tânărului. O mână de ajutor dar și de profesionalism au dat serviciile secrete libiene care le-au oferit o lecție celor de la MI6, care nu au fost în stare să prevadă atentatul deși „familia de teroriști” era sub observație.

Câteodată mă amuză dorința premierului Viktor Orban de a ridica gaduri înalte și electrice la granița cu Serbia și România în speranța opririi valului de refugiați, prin care se pot înfiltra luptători ISIS. Ultimele atentate au dovedit că cei care au pus bombe nu erau cetățeni libieni, sirien, iarkieni, ci francezi, belgieni, britanici care au călătorit cu buletinul prin Europa nestingheriți să pună bombe. Eșecul politici de integrare se dovedește un eșec al Bruxellului și Berlinului, care au pretenția că împreună cu eurocrații conduc Europa, dar nu sunt în stare să apere cetățenii europeni de atentatele teroriștilor, cu pașaport britanic, belgian sau francez. Europa a ajuns un continent nesigur pentru cetățenii europeni. Degeaba construim garduri de protecție, dacă nu știm să facem o politică de integrare comunitară și religioasă reală, bazată pe valori, ierahi și tradiții, nu doar propagandă cultural marxistă și materialism- dialectic ce a compromis o reală multiculturalitate, ca inter-culturalitate, în Europa.

Până la urmă ce o să facă țările din Est: Ungaria, Cehia, Polonia, România, ca să prevină atentatele teroriste? Să ceară vize pentru cetățenii britanici, belgieni sau francezi din țări, care nu au fost în stare să-și rezolve problemele de integrare socială, economică și religioasă a unor largi comunități enclavizate, fapt ce a dus la terorism? Falimentul politicii de integrare europeană, accesată doar pe propagandă, tezism și ideologie materialistă, este rezultatul „orbirii” politicii atomizate de la Bruxelles. În câțiva ani vor sta britanicii la coadă la ambasadele țărilor din Europa Centrală și de Est să primească o viză pentru o baie la Balaton sau o cură cu nămol la Techirghiol?

 

de Ionuț Țene  Națiunea

Coincidențe ciudate! Penetrează Statul Islamic poliția din țările Europei occidentale?

Atentatele teroriste din ultimii trei ani ce au zguduit Europa occidentală au ceva în comun: absolut toți teroriștii erau cunoscuți de poliție sau serviciile secrete și, totuși, nu au putut fi opriți să ucidă cu sânge rece civili nevinovați. Pe 7 ianuarie 2015, frații Said și Cherif Kouachi au intrat în redacția din Paris a săptămânalului satiric „Charlie Hebdo”, unde se desfăşura o şedinţă editorială. Ei au amenințat cu arma o jurnalistă a revistei, pentru a putea pătrunde în redacție. Cu arma îndreptată spre capul ei, femeia a introdus codul care a deschis ușa teroriștilor. Masacrul a început imediat. Cei doi fraţi franco-algerieni au deschis focul şi au ucis opt membri ai redacţiei, un paznic, un angajat al redacţiei şi un vizitator. Printre cei decedați se numără și cei mai cunoscuți membri ai Charlie Hebdo – Cabu, Charb, Wolinski și Tignous. Teroriștii erau în vizorul serviciilor secrete franceze și poliției, dar nu au putut fi opriți să pună la cale atentatul sângeros. Pe de altă parte, ancheta autorităţilor franceze şi belgiene pentru descifrarea atentatului de la Paris, din noiembrie 2015 de la Sala Bataclan, au scos la iveală detalii care pun serviciile secrete şi autorităţile judiciare ale Franţei şi Belgiei într-o lumină cel puţin îndoielnică: mai mulţi dintre teroriştii care au ucis peste 130 de persoane erau în vizorul autorităţilor franceze şi belgiene pentru diverse infracţiuni, de la mici delicte la terorism sau islamism radical, ba chiar unul dintre ei fusese condamnat în lipsă pentru terorism în Belgia, iar altul le-a scăpat printre degete francezilor, la câteva ore după atentat. Poate cea mai tulburătoare informaţie în acest sens a venit din Turcia, de unde un oficial susţine că serviciile de la Ankara au avertizat Franţa de două ori despre unul dintre terorişti, fără să primească vreun răspuns.

Atentatul din martie 2016 de la aeroportul din Bruxelles scoate la suprafață complicități între polițiile belgiană și franceză, care nu au intreprins nimic să stopeze acțiunea teroristă. Najim Laachraoui, un belgian de 24 ani, considerat artificierul reţelei, a fost văzut pe aeroportul din Bruxelles împreună cu fraţii Khalid şi Ibrahim el-Bakraoui. Până acum cunoscut sub alt nume, Najim Laachroaui este considerat unul dintre coordonatorii atentatelor din noiembrie de la Paris. El a făcut centurile cu explozibili, pe care s-au găsit probele sale de ADN. Tot el a închiriat o casă la Auvelais şi un apartament la Schaerbeek, unde s-au pregătit explozibilii pentru atacurile de la Paris şi unde s-a ascuns Salah Abdeslam, când s-a întors la Bruxelles, pe 14 noiembrie 2015. Potrivit presei franceze, în septembrie 2015, Najim Laachraoui şi Salah Abdeslam au fost controlaţi la frontiera dintre Ungaria şi Austria, în timp ce se întorceau cu maşina de la Budapesta. Laachraoui fi fost şi în Siria, în 2013. Ceilalţi doi suspecţi de pe aeroportul din Bruxelles, care s-ar fi detonat, au fost fraţii Khalid şi Ibrahim el-Bakraoui, cetăţeni belgieni. Erau căutaţi de poliţie după percheziţiile din 15 martie din Forest, o suburbie a capitalei belgiene, unde se ascunsese Salah Abdeslam. În timpul operaţiunii antiteroriste de atunci, ei au reuşit să fugă. Khalid el-Bakraoui, în vârstă de 27 de ani, avea antecedente pentru infracţiuni de drept comun şi este suspect şi în plănuirea atentatelor de la Paris. A închiriat, sub un nume fals, apartamentul conspirativ din Forest şi pe cel din Charleroi. Fratele său, Ibrahim el-Bakraoui, de 30 de ani, are antecedente penale pentru infracţiuni de drept comun, după ce în 2010 a tras cu o mitralieră Kalaşnikov în poliţişti, în timpul unui jaf. El era bănuit că a fost implicat în plănuirea atentatelor de la Paris.Un alt personaj care ar putea face parte din acest puzzle este Mohamed Abrini, un belgian de 30 de ani, care a luptat în Siria şi s-a întors în secret acasă. A fost văzut împreună cu Salah Abdeslam la Paris, iar pe numele său exista un mandat internaţional de arestare. Un alt atentat suspect s-a realizat de Ziua Națională a Franței pe riviera franceză. Şoferul care a realizat abominabilul atentat terorist de la Nisa de 14 iulie cu un camion era un bărbat de 31 de ani, cetățean francez de origine tunisină, care trăia în Nisa. Potrivit postului de televiziune francez BFM TV, atacatorul se afla în vizorul poliţiştilor, dar nu pentru infracţiuni de natură teroristă. Poliția franceză nu l-a putu opri să ucidă zeci de persoane.

În Germania lui Merkel penetrarea teroriștilor islamiști a poliției a atins cote nebănuite? Autoritătile germane au desfasurat perchezitii la locuintele si birourile unor angajati ai politiei, suspectati de legaturi cu un coleg care ar fi falsificat un dosar privindu-l pe Anis Amri, autorul atentatului comis în decembrie la Târgul de Craciun în centrul Berlinului, în care au fost ucise 12 persoane, a indicat Parchetul. Forțele de securitate germane au fost criticate dupa ce s-a aflat ca Amri, sosit in Germania în iulie 2015, fusese monitorizat de acestea si ar fi trebuit deportat, dupa ce solicitarea de azil îi fusese respinsă. Anis Amri a fost ucis patru zile mai tarziu, intr-un schimb de focuri cu politia italiana, intr-o gara de lângă Milano. Imediat dupa atentat, Politia a declarat ca în dosarul lui Amri nu se afla nicio informație care ar fi necesitat intensificarea monitorizarii tunisianului înaintea atacului. Ulterior, s-au vehiculat  informații potrivit cărora Politia ar fi falsificat un dosar preexistent cu privire la Amri, pentru a reduce la tăcere criticile legate de monitorizarea insuficienta a atacatorului. Mai precis, un polițist este acuzat ca a sustras un dosar ce data din noiembrie – din care ar fi reieșit că Amri era un traficant de droguri important-, inlocuindu-l cu o versiune mai scurta din care rezulta ca tunisianul nu era decat un infractor marunt. În urma perchezițiilor au fost confiscate telefoane mobile, laptopuri si dispozitive de stocare a memoriei. Colegi ai polițistilor acuzati sunt considerati martori in ancheta, a precizat Martin Steltner, purtător de cuvânt al Parchetului din Berlin. Autorul crimei odioase recente de la Manchester este prototipul eșecului politici de integrare europene de tip neo-marxist. Familia libiană a teroristului a fost adusă de serviciile secrete britanice în Anglia să fie salvați de Gaddafi, iar aici s-a transformat într-un cuib de terorism, care fabricau bombe în casă. Deși erau filați, interceptați și pe listele M16 ca periculoși, absolut nimeni nu i-a deranjat în plănuirea ”masacrului inocenților” de la Manchester Arena. E ciudat și de necrezut că M16 nu știa că o familie de libieni, aflată pe lista persoanelor periculoase confecționau bombe în casa din Manchester și pregăteau atentatul fără ca acestea să știe? La asta dacă adăugăm tăcerea și complicitatea autorităților locale și a poliției privind agresiunile sexuale de la Koln din noaptea de Revelion asistăm la o conjurație a tăcerii induse de complicitatea între stânga radicală și islamiști, numai astfel se explică incompetența poliției și serviciilor secrete de a acționa în vederea oferirii siguranței cetățenilor europeni în fața atacurilor teroriste? Tolerarea orașelor ”no go” și a ghetourilor islamiste în Europa de vest pare o politică programatică și paradigmatică în complicitate cu polițiile locale, ca urmare a alianței subsidiare dintre cultural-marxiști și islamiști pentru erodarea civilizației iudeo-creștine? Asistăm la o ”orbire” a profesionalismului poliției occidentale de neînțeles, corelată cu o politică de deschidere exagerată a politicienilor de stânga față de refugiații islamiști. Să fi penetrat Statul Islamic polițiile și serviciile secrete din Europa occidentală? Prea multe coincidențe cu teroriști aflați în vizorul poliției și a serviciilor occidentale și nu au fost opriți să ucidă. De ce?

 

de Ionuț Țene NapocaNews

Marea Britanie sub teroare?! Nu doar ea; ci noi toți…

Exploziile de luni, 22 mai 2017, orele 22.30, de pe Manchester Arena, demonstrează că ne aflăm într-un război sângeros, unde nu mai există milă, nicidecum, şi mergem tot înainte cu Ura, până la exterminare! Cine a creat ISIS, oare, şi în ce scop? Unde a greşit? Cine s-a lăsat ispitit să pună destinul Europei, dar nu numai al Europei!, la încercare?!

Ne plângem morții. Atât. Intrăm într-un fel de bule morale. Adormim în fața televizorului care ne minte! Suntem apatici. Ne pensionăm mult mai devreme, atunci când întoarcem spatele sceneii politice. În rest, absenteismul nostru nici nu ne mai deranjează. Nimic nu ne mai deranjează, de fapt, în viața aceasta!…

Unii nebuni se bat pentru drepturile copiilor care nu mai contează. Pentru copiii şi părinții ajunşi prin închisori. Noi stăm comod acasă, însă. Inflexibili. Dăm sfaturi, poate. Cel mult mergem până la IKEA unde se vinde hot-dog ieftin. Atât de săraci am ajuns să fim!

Se moare, de fapt, prin Europa… MOR COPIII NOŞTRI în atentate! Dar noi nu ne implicăm!

Viziunea noastră asupra lumii este catastrofală, dar noi nu mişcăm niciun singur deget ca să schimbăm lucrurile în bine! Îi lăsăm pe politicieni să facă absolut cum îi taie capul cu viața noastră! Iar ei experimentează de zor…

Cine a dat aprobările, oare, – FĂRĂ SĂ CONSULTE POPORUL ROMÂN!-, pentru construirea celei mai mari moschei a padişahilor din Europa, de exemplu, în România, țară ortodoxă, cu o mână de musulmani numai?! Nu ştiu. Dar când voi vedea soarele apunând în spatele minaretelor, mă voi ruga la Dumnezeu…

Nu am nimic cu musulmanii! Nu vreau să importăm însă pepiniere de extremism! Iubesc oamenii! Dar voi face totul ca indivizii care au confundat România cu moşia personală, să plătească! Niciun şef de stat sau premier nu are voie să-şi bată joc de poporul său şi să ia decizii de unul singur!

Am avansat tehnologic, desigur, dar regresia spirituală pe care o suferim este fenomenală! Împărțim Europa, acum, în zone mai bogate… În protectorate… Crezând că umbra gardurilor şi zidurilor ridicate trebuie să fie soluția pentru securitatea noastră! Nimic mai fals! Nu poți să opreşti ploaia să treacă prin crăpăturile zidurilor fisurate! Nu poți să plantezi câte un gardian la fiecare colț de stradă! Nu poți să păzeşti milioane şi milioane de săraci!…

Soluția este ca Noi – Oamenii să ne implicăm! Soluția este să ne reîntoarcem la adevăratele noastre valori: Familie, Copii, Dumnezeu! Soluția este să-i respectăm pe toți şi să nu fim atât de lacomi! Soluția este să nu le luăm absolut totul unor țări! Să-i lăsăm şi pe ei să trăiască… Dacă o multinațională îi va spolia şi va câştiga miliarde din sărăcia lor, banii nu vor aduce niciodată fericirea, ci dezastrul nostru, al tuturor…

Soluția nu este războiul şi constrângerea, ci dialogul! Dar, atenție!, „Dialog” nu înseamnă „Afacere”! Nu vindem şi nu cumpărăm nimic, dialogând. Salvăm numai puțin din ce se mai poate salva de pe această planetă bolnavă. Oprim timpul. Oprim acest măcel inutil…

 

de George Alexander Națiunea

Pidosnicii politic

În contextul dezbaterilor tot mai aprinse și mai absurde, din ultimul timp, asupra unei realități indubitabile: familia, mi-a fost dat să aud/citesc iarăși vechi clișee propagandistice de sorginte bolșevică, pe toate canalele media posibile.

Mă opresc astăzi, preț de o clipă, asupra numai uneia dintre cele mai gogonate prostii (neo)marxiste, rostită cu emfază de mai mulți purtători de cuvînt ai intereselor comunității de perverși sexuali din România. Și anume: referendumul (în speță, cel pentru modificarea Constituției, în sensul redefinirii noțiunii de căsătorie) e antidemocratic, democratic este numai dictatul unei minorități bine ideologizate! Poporul e suveran – cum spune și în Constituție -, dar numai cînd i se dă voie de la ”partid”. Pentru că ”partidul” știe mai bine.

În fapt, spusa nu e o prostie – căci emitenții nu cred în ea -, ci mai degrabă o încercare de prostire a auditoriului. Tipic marxist: să facă din negru alb și viceversa, să răsucească vorbele pînă își pierd sensul, ba și să capete unul exact contrar. Așa se întîmplă nu doar cu cuvîntul ”democrație”, ci și cu: familie, iubire, ură etc. În același context, de pildă, goarnele noii Stîngi ne anunță că apărarea familiei de agresiunea freudo-marxistă este o dovadă de ură față de agresori, nu un gest firesc și legitim.

După cum știm din istoria recentă, marxiștii nu și-au schimbat niciodată placa propagandistică. Regimurile de teroare din lagărul socialist erau numite ”democratice”, iar democrațiile occidentale erau etichetate drept expresii ale imperialismului asupritor.

Tot în acele vremuri, votul era considerat legitim, util și ”democratic” dacă putea fi controlat, adică exprimat sub teroare, la comandă, în sensul dorit. Altminteri, era subversiv și primejdios, contrarevoluționar și, deci, condamnabil (nu din vorbe, ca azi, ci penal).

Deosebirea dintre comuniștii ăi vechi și ceștilalți, noi, este că primii uzau de forța kalashnikov-ului, iar cei de-acum folosesc spălarea pe creier (numită și ”corectitudine politică”). După cum o reclamă calitatea generațiilor: bătrînii noștri aveau educație și bun simț și trebuiau obligați, cei de azi, mai lipsiți de repere, mai superficiali și mai grăbiți pe drumul ”progresului”, trebuie… convinși. Și dacă nu se lasă prostiți cu una, cu două, li se interzice să se pronunțe prin referendum.

PS:

Vuvuzelele neomarxiste au turbat după ce Camera Deputaților a adoptat propunerea de modificare a art. 48 din Constituție, propusă de Coaliția pentru Familie, și au pus toate tunurile pe aceasta din urmă. Zeci de cancelarii occidentale le dau speranțe, exercitînd presiuni asupra Senatului, ca să nu se pronunțe și el favorabil, căci atunci se va declanșa referendumul. Iar la o consultare populară, este foarte probabil ca o majoritate covîrșitoare să voteze pentru modificarea Legii Fundamentale a statului. Să vedem acum dacă societatea și-a făcut anticorpi la tiranie au ba.

 

de   RostOnline

24 de ani de la moartea lui HORIA SIMA.

28 mai 1993 h sima evz detaliu 2

Evenimentul Zilei a fost singurul cotidian din România care a anunţat, la 28 mai 1993, moartea lui Horia Sima în Germania.

Trupul neînsufleţit al lui Horia Sima, în casa dr, Păunescu din Untermeitingen, Germani, a doua zi după deces.

Trupul neînsufleţit al lui Horia Sima, în casa dr, Păunescu din Untermeitingen, Germania, a doua zi după deces

de Florin Dobrescu

În ultima vreme a devenit trendy ca despre Horia Sima să se scrie şi să se vorbească exclusiv de rău. Sau, în cel mai bun caz, să nu se vorbească deloc.

De când Legea 217 / 2015 a inhibat istoricii temători pentru propria carieră, iar vigilenţa bolşevică a neorolleriştilor de la Institutul Elie Wiesel a devenit un fel de Big Brother atoatevăzător în domeniul memoriei, cei mai mulţi istorici

25 mai 1993. Fruntaşi legionari, în casa doctorului Filip Păunescu, devastaţi de moartea neaşteptată a lui Horia Sima (Arhiva Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu – Fondul Dan Boghiu)

preferă să evite subiectul.

Personal, nu înţeleg să mă raliez acestui curent şi să mă fac că anumite personalităţi ori evenimente din istoria recentă nu ar exista. Pentru că sunt un om liber şi aşa vreau să rămân. (mai mult…)

De Ziua Eroilor, să fim eroi!

Dacă tot e ziua eroilor, să ne gândim la eroii de astăzi.
De Ziua Eroilor, să fim eroi!
La preoții care, în mijlocul disprețului sau înjurăturilor celor care nu fac nimic bun, inclusiv în disprețul confraților „pragmatici”, îngrijesc de copiii abandonați, înființează azile de bătrâni, clinici și spitale, aduc mângâiere celor uitați și singuri, mijlocesc neîncetat către Ceruri.
La profesorii și învățătorii, profesoarele și învățătoarele care, în ciuda unui sistem care vrea să distrugă Învățământul, în ciuda colegilor conformiști ori resemnați, luptă să fie aproape de sufletele elevilor sau studenților, să îi ajute să culeagă – din potopul de materie obligatorie – ceea ce le poate fi de folos pentru viață; și chiar îi ajută să se formeze ca oameni adevărați.
La vânzătorii care în ciuda unui program epuizant și a unor lefuri de sclavi (sau nu prea departe), încearcă să fie corecți, să zâmbească și să împrăștie bine în jur; de multe ori în ciuda unor colegi sau șefi acri ori… supărați, a unor clienți cu tot felul de toane, crizați, cu probleme de înțelegere sau de-a dreptul nebuni.
La medicii și asistentele care, într-un sistem ce caută să distrugă Sănătatea, încearcă – și, unii, reușesc atât de bine, chiar minunat! – să fie oameni, să aducă mângâiere și vindecare, să dăruiască viață; în ciuda birocrației, în ciuda disprețului autorităților, în ciuda promovărilor politice sau… financiare etc.
La polițiștii care, în ciuda corupției mediului, în ciuda unor colegi sau șefi încuiați, în ciuda unor cetățeni grăbiți să-i judece, să-i osândească, să se înfurie etc., vor și luptă să fie corecți, chiar buni, vor și luptă să slujească nobil.
La artiștii care, călcați în picioare de sistem, refuză să devină „poeții de curte” cu tiraje sponsorizate, „cântăreții de curte” promovați de sistem, sau să își vândă trupul pentru audiență; și luptă să creeze, așa cum pot și știu ei, așa cum simt ei frumosul.
La părinții care, după o zi cumplită, mai au dragoste și putere să zâmbească, intrând în casă, copiilor, chiar și atunci când știu că nu vor putea plăti întreținerea, sau lemnele de foc, sau mâncarea…
La toți cei care încearcă să-și facă bine treaba într-un sistem care îndeamnă sistematic la corupție – de multe feluri – sau la resemnare.
Toți aceștia sunt eroi adevărați ai zilelor noastre. Cei prin care merge mai departe România eroilor de la Oituz, Plevna sau Podul Înalt, a palmelor arse de muncă a atâtor strămoși. Poate că nu-i vede și nu-i aplaudă nimeni aici. Dar asta face eroismul lor cu atât mai mare!
Aș vrea să vă mulțumesc tuturor, oameni buni! Tuturor celor pe care v-am văzut, prin toate județele țării noastre. Fie că am apucat să vă spun vreodată cât prețuiesc munca și lupta voastră, fie că nu. Tuturor celor pe care nu v-am văzut, dar dați aceeași luptă, munciți la fel, pentru a face binele.
Și mă rog și nădăjduiesc să fim cu toții așa, să fim buni, ceea ce astăzi, categoric, înseamnă să fim eroi.Reali, nu din filme sau desene animate.Reali, acolo unde este cel mai greu să fi bun. Și unde bunătatea te face cu adevărat nobil.
Tuturor, de Ziua Eroilor și a Înălțării Domnului, vă urez
Curaj! Putere! Demnitate! Credință!
Și La mulți ani!
de Pr. Mihai-Andrei Aldea ActiveNews

Ultimele articole

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php