Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă

ADU-ȚI AMINTE! 28 de ani de la represiunea comunistă din 13 IUNIE 1990.

de Florin Dobrescu
13 IUNIE 1990… A FOST INCEPUTUL SFARSITULUI…
ACUM 28 DE ANI, pe strazile Bucurestiului se murea pentru Libertate… Continua Revolutia din Decembrie 89. Adevarata Revolutie, nu cea confiscata de comunistii camuflati sub sigla FSN. Romanii constienti continuau lupta. Si prin ei, lupta Neamul.
Era aceeasi lupta data in munti de partizanii anticomunisti, aceeasi lupta dusa in clandestinitate, apoi in lagare si inchisori, de batranii nostri. Era aceeasi lupta din Noiembrie 1987 si Decembrie 1989. Idealurile erau aceleasi, iar dusmanii, de asemenea, aceiasi.
Din pacate, comunistii, agentii KGB-ului grupati in jurul haitei criminale a lui Iliescu, Petre Roman, Saul Brucan, Sașa Barladeanu, Gelu Voican, Virgil Magureanu, au fost mai puternici. Securitatea, sub sigla SRI, si-a indeplinit menirea. Ministerul de Interne, aceasta cloaca toxica dintotdeauna, la fel. Ca si in Decembrie ’89, Armata – scoasa in strada cu munitie de razboi si tancuri – a tras in populatia civila, ucigand romani, la ordinul noului comandant suprem, Iliescu.
Oficial, au cazut sub gloante si bate mineresti 6 romani, alte zeci fiind raniti, iar 6 femei violate. Cercetarile recente dovedesc ca au fost peste 100 de morti, sute de raniti si zeci de violuri.

La 28 de ani, NIMENI NU A DAT SOCOTEALA pentru aceste crime de stat. NICI UN VINOVAT. De cealalta parte, zeci de familii indoliate, sute de oameni nenorociti pe viata, mii de destine traumatizate ireversibil. Iata bilantul…

Exact ca in profeticul apel al lui Ceausescu, din 21 decembrie 1989 („Tovarasi, intoarceti-va la locurile voastre!…), toti tovarasii din Securitate, din esaloanele secundare ale partidului comunist, toti ofiterii cu mainile manjite de sangele manifestantilor pasnici, s-au intors la posturile lor de comanda. De fapt nici nu plecasera vreun moment. Diversiunea macabra desfasurata in decembrie 1989, cu sprijinul tovarasilor „turisti” sovietici, le asigurase perdeaua de fum si sange in spatele careia isi lustruisera poleiala democratica ce urma sa acopere structurile imbatranite in crima si abuz…
Iar in 13-15 iunie 1990, au vrut sa arate ca sunt dispusi sa egaleze si chiar sa intreaca in criminalitate pe Ceausescu cel lichidat chiar de ei, fostii lui tovarasi. Acesta a fost mesajul acelor zile, transmis opozitiei anticomuniste si strainatatii: „Va omoram pe toti, dar nu plecam!”
Zeci de mii de tineri intelectuali, elita acestui popor au luat calea probegiei in perioada ce a urmat. De altfel, era imposibil sa supravietuiasca in Romania lui Iliescu. Arestarile, anchetele brutale, monitorizarea ostentativa, persecutiile, erau la ordinea zilei. Romania avea din nou detinuti politici. Atmosfera era cea din 1946…
Doar interventia sustinuta a unor tari precum SUA si Franta afacut posibila reversibilitatea acelor evolutii. Dar, dincolo de aparenta respectare a drepturilor omului, Securitatea, rectae SRI, veghea… Monitoriza… Si, uneori, intimida… Subtil… Cinic…
Si adevarul este ca neocomunistii FSN se bucurau de suportul amplu al majoritatii mancurtizate a societatii. Securistii si minerii din iunie 1990 fusesera insotiti de muncitori abrutizati de bautura si manele, de pensionare inculte, consumatoare de telenovele si barfe ieftine, de gospodine baldare ce nu vroiau „Kent sau valuta”, ci „pe Roman sa le …”.
In acele zile, de 13-15 iunie 1990, Romania a fost la o raspantie istorica. Si, in numele Romaniei, comunistii (eu nu folosesc eufemismul FSN-ist…) au ales calea ramanerii in socialism. Calea ramanerii in sfera de influenta a URSS (imbecilul de Iliescu era singurul sef de stat care semna, in 1991, tratatul cu o Uniune Sovietica ce avea sa sucombe peste cateva luni…).
Modelul ales pentru Romania a fost cel al pseudo-democratiei si pseudo-economiei de piata din Rusia postsovietica. Disimularea unui model de democratie de tip occidental, cu partide create sau infiltrate de politia politica, cu ONG-uri controlate de putere, un capitalism de cumetrie, cu miliardari de carton cu grade in serviciile secrete si cu o presa „independenta” apartinand acestor oligarhi. In rest, mancare in magazine si show-uri la TV. Paine si circ! Admirabila supravietuire a comunistilor in noul rai capitalist!…
Ei au instigat muncitorii, in 1990, sa alunge cu pietre investitorii occidentali, seriosi, ce doreau sa eficientizeze intreprinderile invechite de pe vremea lui Ceausescu („Nu ne vindem tara!”). Pentru ca apoi, tot ei sa le vanda pe nimic (doar pe comisioane grase) sau sa le duca la fier vechi, lasand in loc terenuri pentru imobiliare. Ei au furat conturile firmelor Securitatii. Ei au cumparat, pe preturi de nimic, tot ceea ce era valoros si eficient in economia romaneasca. Ei au acaparat tot spectrul politic, creind legi care sa faca imposibila penetrarea institutiilor publice de partide necontrolate de sistem. Ei au cumparat toata presa din Romania, subordonand-o inetereselor lor. Au creat infernale sisteme de control si abuz asupra vietii private a persoanei. Ei au construit toata mafia politico-economica ce a secatuit o tara si cetatenii ei, determinand milioane de romani sa plece in tari straine, dupa o paine amara. Ei au vandut strainilor pamantul, padurile, bogatiile subsolului, metalurgia neferoasa. Pana si amintirea martirilor din inchisori si lagare au arestat-o, la cererea unor straini, interzicandu-ne prin lege sa-i mai comemoram.
Si, ce este mai grav, au ridicat la rang de virtute si de politica de stat hotia, minciuna, curvasaria. Au institutionalizat coruptia si fuga de asumarea raspunderii. Traim in tara in care nimeni nu da socoteala de nimic, indiferent ca fura, omoara sau blasfemiaza tot ceea ce are mai sfant acest popor.
Si pentru toate acestea nu trebuie sa ia cineva atitudine? Nu trebuie sa se ridice cineva, sa ia de piept aceste bestii cu chip de om si sa le traga la raspundere?
Suntem putini si suntem dezbinati. Ca niciodata de faramitati in grupuri si viziuni secventiale.
Dar sunt notiuni si valori care ne sunt comune. Iar situatia in care am ajuns este intolerabila. Daca ne vom resemna in dezbinare si neimplicare, vom fi la fel de vinovati ca ticalosii care au acaparat, practic, o tara, cu noi cu tot.
 

URL Scurt: https://www.buciumul.ro/?p=30236

Postat de pe 13 iun. 2018. Catalogat ca Editorial, Ultimele ştiri. Puteţi urmări răspunsurile la acest articol via RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback la acest articol.

Un comentariu for “ADU-ȚI AMINTE! 28 de ani de la represiunea comunistă din 13 IUNIE 1990.”

  1. Ionut Moraru

    Sa semnalam totusi ca 13 iunie are si o alta semnificatie, ziua Sf. Anton de Padova (portughez nu italian, nascut la Lisabona),
    Cei care au citit „Insemnari de la Jilava” si alte scrieri ale Capitanului stiu cat de mult l-a ocrotit in prigoanele legionare (dupa cum scrie insusi Capitanul ca nu s-a mai dspartit de acesta carticica, 8/11 cm numita „Sf Anton sa ne ajute!”)

Lasă un răspuns

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php