Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă

Ziua când ne-am amanetat viitorul. 20 mai 1990

de Florin Dobrescu

20 MAI… Tot o duminică, precum azi. Era în 1990, acum 28 de ani… Poporul român se dezmeticea, după 45 de ani de beznă. Dar se dezmeticea prost. Acele luni de zile, de după evenimentele​ de la sfârșitul anului 1989, avuseseră darul de a arăta toate metehnele și relele apucături ale românilor, capacitate și cultivate diabolic de regimul comunist, concomitent cu anihilarea virtuților sale, inclusiv prin nimicirea elitelor. Se adevereau cuvintele profetice ale lui Corneliu Codreanu, cel care, înainte de a fi martirizat, proorocise că, de vor intra trupele sovietice la noi in țară și, în numele diavolului, vor ieși biruitoare, nu vor pleca înainte de a ne sataniza. 

Poporul român, în covârșitoarea sa proporție, dezvolta un adevărat cult pentru călăii săi, pentru exponenții direcți ai tiraniei, asmuțindu-se împotriva celor ce luptaseră​ pentru libertatea sa, suferind ani lungi de temnițe și suferințe. Iliescu, Brucan și Petre Roman erau adulați de masele in extaz, macar că aceștia sau părinții lor aveau mâinile mânjite de sânge. În schimb, aceleași mase mancurtizate se lăsau asmuțite împotriva lui Corneliu Coposu, pe care au fost la un pas să îl ucidă.

Icoana milioanelor de iobagi scandând „noi muncim, nu gândim” și purtând portretele lui Iliescu și Roman, este avatarul oricărui popor care se familiarizează cu lanțul robiei. Nepregătiți să primească povara Libertății, românii se asemuiau în acele zile cu evreii din vremea Exodului, întorcându-se împotriva celor ce îi scoteau din robie și regretând tacâmurile și cartelele Egiptului roșu. În lozinca femeilor de la APACA – „Nu vrem Kent, cafea, valută, / Vrem pe Roman să ne…” – se rezumă întreaga concepție de viață a unei populații pe care marxismul a coborât-o, paroxistic, în tenebrele robiei fiziologicului.

Chemați la vot pentru a alege între „liniștea” continuității structurilor comuniste și neliniștile eforturilor construirii propriei libertăți, românii s-au manifestat asemenea gadarenilor care au cerut lui Iisus să părăsească ținutul lor, prețuind mai mult porcii înecați în mare, decât sufletul izbăvit din robia vrășmașului și zăbovirea dumnezeirii, o vreme, în mijlocul lor.

Anticomuniștii au acuzat, în acele​ zile, fraudarea alegerilor precum în 1946. În realitate, în 1990 nu mai era nevoie de așa ceva. Poporul român a avut posibilitatea de a alege și a ales robia sa și a urmașilor săi.

Există ceasuri astrale ale Istoriei. Ele sunt rare, iar ratarea lor condamnă la perioade lungi de calvar. Începutul ultimului deceniu al secolului trecut a reprezentat un astfel de ceas. Iar noi, românii, l-am ratat cu un entuziasm decerebrat.

Ne plângem azi că nu putem avea integritatea polonezilor în fața germenilor totalitari ce mijesc la Bruxelles, dar uităm că în 1990, la fel, nu am putut avea tăria polonezilor de a alege vicisitudinile unui drum către progres, preferând paleativele subzistenței într-o certitudine fără perspectivă și fără glorie.

Alegerile din 20 mai 1990 au pecetluit soarta României pentru încă o eră. Tot ce a urmat și trăim și astăzi reprezintă consecințele alegerilor părinților noștri și ale noastre. Învierea are astăzi conotația unei legende în care ne este greu să mai credem. Norii negri ce întunecă zările Europei găsesc la Pontul Euxin un popor care, de 28 de ani, orbecăie prin preajma Mării Roșii.

Povestea spune că totul a început într-o zi de 20 mai…

P.S. Naționalist este cel ce zguduie conștiința poporului său, arătându-i propriile păcate, nu acela ce glorifică steril o identitate națională deseori putredă de boli sufletești. Național-comuniștii au zgândărit orgoliul acestui popor cu lozinci gen „Noi suntem români!”, făcându-ne să credem că aceasta în sine e o virtute suficientă îndeplinirii menirii noastre, nerămânându-ne decât să moțăim indiferenți la frământările Veacului. De atunci, Grădina Maicii Domnului a fost năpădită de buruieni, iar sufletele românilor au rodit ciulini și pălămidă. Iar România a încetat să mai fie a noastră…

URL Scurt: https://www.buciumul.ro/?p=34918

Postat de pe 20 mai 2018. Catalogat ca Editorial, Ultimele ştiri. Puteţi urmări răspunsurile la acest articol via RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback la acest articol.

2 comentarii for “Ziua când ne-am amanetat viitorul. 20 mai 1990”

  1. Pe masura ce trece timpul realizezi tot mai bine imaginea adevarului.Dusmanii Romaniei infiltrati in interiorul ei impreuna cu cei de din afara hotarelor au actionat comform unui plan diabolic,pe care l-au adaptat la fiecare dezechilibru al sau:iau lasat si ajutat pe romani sa se dezvolte,lucru ce s-a dovedit a fi un miracol ,apoi cand se pregateau sa puna asa zisul Comunism pe butuci,l-au convins pe Ceausescu sa plateasca datoriile catre banca lor criminala FMI,pe seama strangereii curelei a populatiei,invinuindu-l pe Ceauasescu,fara explicatii de toata aceasta oroare nationala.Romania intrase in foamete fortata,lucru ce a cauzat o creste a urii imoptruiva unui patriot blamat,cocarjat si lovit de toata mas media”Europei Libere”criminale.Atunci a fost momentul loviturii in moalele capului romanilor si cu mare parere de rau au facut-o.Conseciintele se vad dar cu o perdea pusa tot de acesti mizerabili.Singura solutie si antidot in acelasi timp este trezirea din hipnoza generala.Este incredibil ca cei mai renumiti criminali ai neamului romanesc sa zbengue prin Romania ca fluturasii nevinovati.

  2. ANTIPUTIN

    UGERALES DE KGB:
    Printre dusmanii interni, se numara si f multi prieteni ai tai. ROSII. BOLSEVICI, care ne’au distrus tara jumatate de secol si continua sa o faca, impreuna cu semenii lor din occident.
    Cat Romanul nu’l uita pe Dumnezeu, nimic nu’i pierdut, niciodata. Avem oameni de mare valoare in toate domeniile. Martirii Neamului ne vegheaza si se roaga pentru noi. Si ne asteapta in Ceruri, daca vom fi vrednici.
    Sa incercam, fiecare, sa ducem lupta cea buna. Pentru mantuirea Neamului Romanesc !

Lasă un răspuns

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php