Sâmbăta „morților vii”. Împotriva propagandei homosexuale

„Știu faptele tale, că ai nume că trăiești, dar ești mort.”

Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul Cap. 3

Societatea românească aflată în continuă îmbătrânire este somată să mai accepte un compromis. Sub stindardul toleranței, trebuie să accepte și să-și asume mascarada homosexualității ridicată la nivel de comunitate cu drepturi civice prioritare oricărei alteia.

Învățătura creștină îndeamnă la perceperea realității din perspectiva transcendenței divine și din perspectiva veșniciei. Această percepere ajută la înțelegerea încercărilor ca fiind evenimente vremelnice iar a păcatelor că fiind de o gravitate mult mai mare decât cea recunoscută.

Îngăduința față de cel ce se pocăiește nu există nicăieri mai mare precum în biserică, dar toleranta față de păcat nu va exista nicicând.

Este demonstrat stiintific că homosexualitatea nu este ereditară, mai mult, se poate vindeca fie doar și prin psihoterapie. În același timp un astfel de comportament presupune și un risc sporit pentru sănătate, nefiind nici pe departe mediul familial sănătos în care să se dezvolte un copil. Însuși argumentul discriminării pe criteriul orientării sexuale demonstrează vicierea realității sociale, viciere realizată sistematic prin vulgarizarea tuturor canalelor de furnizare a informațiilor.

Tinerii sunt încurajați să se complacă în niște trăiri perverse și distructive, fără a se gândi la consecințele acțiunilor lor. Violenta casnică, bolile cu transmitere sexuală sau suicidul, sunt unele dintre aceste consecințe, cea mai distructivă fiind avortul.

Cum putem avea pretenția că am evoluat existențial, comparativ cu realitățile sociale în care au viețuit bunicii și străbunicii noștri, dacă înlocuim vechile tradiții strămoșești prin parade ale homosexualilor sau festivaluri pornografice?

Dacă susținătorii drepturilor homosexualilor sunt toleranți precum pretind, unde și sub ce formă se manifestă toleranta lor față de majoritatea populației care consideră aceste comportamente imorale și nocive?

Este injust ca o parte din impozitele și taxele populației creștine a țării să aibă ca destinație asociațiile responsabile cu promovarea și protejarea intereselor speciale ale homosexualilor, pe când aceste fonduri ar putea fi alocate clinicilor care oferă asistentă și tratează această anomalie.

România, țara care și-a păstrat continuitatea istorică prin integritatea familie creștine, acceptând încă un factor nociv existenței sale, se va îndrepta cu repeziciune către un faliment moral care va înlesni descompunerea ei fizică.

În mass-media sărbătorile naționale nu se bucură de o reflectare atât de consistentă precum aceste evenimente străine neamului românesc, fapt ce întărește convingerea că apariția acestor manifestări este influențată de o mass-media angajată ideologic.

Cui folosește această propagandă a sodomiei?

de Alexandru Costache