Buciumul – Publicaţie de informaţie şi atitudine naţionalistă

Fabrica urii

iiccr-ellie-wiessel

de Florin DOBRESCU

„De ce atâta ură?” se întreba Nicolae Iorga în vara anului 1940, asistând la atacurile teroriste, soldate cu numeroase crime, dezlănţuite de etnicii evrei împotriva autorităţilor şi armatei române care se retrăgeau din Basarabia ocupată de sovietici. Istoricul invoca ospitalitatea blajină de care aceşti oameni beneficiaseră din partea paşnicului popor român.

„De unde atâta ură?” întreba retoric, într-o discuţie telefonică, pe fondul campaniei declanşate de Institutul Ellie Wiesel împotriva lui Valeriu Gafencu şi Ogoranu, fiica luptătorului anticomunist Gogu Puiu, născută în închisoare în timpul detenţiei politice a mamei sale.

„De ce atâta ură?”, se întreabă toţi românii care asistă, uluiţi, la execuţiile publice, iniţiate într-un elan demenţial de promotorii terorismului intelectual, cărora le cad victime, pe rând, deopotrivă, morţi şi vii, martiri, sfinţi, istorici şi oficiali de stat.

„Qui prodest?” îşi pune fireasca întrebare orice om normal, care gândeşte în termeni constructivi.

Într-adevăr, într-o ţară care se scufundă încet dar sigur, zi de zi, măcinată de crize economice şi sociale, un grup de frustraţi, incapabili de a-şi găsi locul într-o existenţă socială normală şi care nu pot trăi decât într-un climat de permanentă ostilitate, au redus problemele României anului 2013 la combaterea fascismului şi războiul cu morţii.

Ceea ce trebuie să înţelegem toţi este că aceşti aşa numiţi holocaustologi, grupaţi în jurul lui Alexandru Florian, fiul profesorului de marxism şi participant la bolşevizarea României – Radu Florian, indivizi care nu reprezintă comunitatea evreiască din România aşa cum revizioniştii unguri nu reprezintă minoritatea maghiară, nu sunt decât nişte sociopaţi, bolnavi de ură. 

Ei sunt mult mai mult decât atât. Sunt fabricanţi de ură. Ei sunt dezvoltatorii unei adevărate industrii a urii, nu doar în România, ci în întreaga lume. Ei aparţin acelei specii de oameni incapabili să-şi câştige existenţa prin muncă cinstită şi consecventă. Şi atunci devin profitorii tuturor conflictelor, ai ostilităţilor interetnice şi interreligioase. Acolo unde ura nu există sau este dominată de pace şi bună convieţuire, ei o creează. Construiesc cadrul psiho-sociologic al apariţiei sale. Şi după ce scânteile apar, ei pun necontenit paie pe foc pentru a-l întreţine, a-l întinde.

Cu cât mai multă ură, cu cât mai multă tensiune în societate, cu cât mai multe victime, cu atât mai bine pentru ei. Gheşeftul creşte. Şi, aidoma viziunii din revelaţia Sf. Ioan Teologul, ei apar ca inocenţi dar şi providenţiali făcători de pace, stabilind vinovăţii, împărţind osânde şi decretând ce e bine şi ce e rău în noua societate ridicată pe ruinele fumegânde ale celei incendiate de ei.

Nu mă refer la o categorie etnică de oameni. Ci la una morală. Pentru că Alexandru Florian şi Michael Shafir sunt evrei, dar Wiliam Totok şi Andrei Muraru sunt neamţ, respectiv român. Ticăloşia nu are naţionalitate şi nici ideologie. Acestea sunt folosite doar ca paravane subtile în activitatea distructivă a acestor impostori. Conspiratori sau cozi de topor, aceştia au un singur ideal: propria bunăstare. Si un singur Dumnezeu: viţelul de aur.

Dar ce interes ar avea bunăoară Shafir, Totok ori Muraru să nască ura în sânul şi aşa supt de vlagă al societăţii româneşti? Cum adică au ei un profit din asta?

Păi, iată cum. Aidoma multor alţi luptători anticomunişti, imediat după eliberarea din decembrie 1989, Ion Gavrilă Ogoranu a fost chemat în SUA de vechii săi camarazi care avuseseră şansa să se refugieze înainte de instaurarea comunismului în România şi care militaseră jumătate de secol pentru eliberarea ţării de sub ocupaţia ideologiei satanei. El ne relata cum, într-o preumblare prin New York, alături de John Halmaghi şi alţi fruntaşi ai exilului Românesc din State, a observat un individ care se tot ţinea la o anumită distanţă de grupul legionar, fără a îndrăzni să i se alăture. Întrebându-şi camarazii cine e persoana, a aflat că este Constantin Burlacu, unicul reprezentant al unei aşa zise Ligi a Apărării Naţionale şi editor al revistei The New Right (Noua Dreaptă), autointitulat legionar dar promotor al unui fascism ostentativ, cu accese antisemite zgomotoase, evitat de emigraţia legionară din America, dar tolerat în mod ciudat de autorităţile americane. 

Nedumerit de acest personaj ciudat, Ogoranu a aflat atunci că, acolo unde antisemitismul nu există, anumite organizaţii care trăiesc din sponsorizări private sau de stat destinate combaterii antisemitismului, îl creează ele însele. Astfel, sunt inventate personaje care, desigur beneficiind de un procent al subvenţiilor, generează antisemitismul prin atitudini ostentative.

România nu putea fi scutită de apariţia acestei specii de oameni. Într-un climat al libertăţii, era firesc să apară şi pe plaiurile mioritice arhetipul escrocului cu aere de savant şi pretenţii de binefăcător al unei societăţi tixite de „fascişti”. Institutul Ellie Wiesel, devenit de anul trecut de rang guvernamental, ca şi pleiada de ONG-uri profilate pe monitorizearea şi combaterea antisemitismului, trăiesc din bani de asemenea guvernamentali, adică de la bugetul de stat. Practic din banii dvs. La care se adaugă, desigur, generoase donaţii de la instituţii de profil de peste ocean. 

Este limpede că, în lipsa antisemitismului, nici institutul şi nici ONG-urile în cauză nu şi-ar mai justifica existenţa. Şi nici subvenţiile.

Condiţia sine qua non pentru ca ele să existe, este existenţa antisemitismului. A urii.

Şi cum altfel poţi stârni sentimente antievreieşti decât intitulându-te reprezentant al intereselor evreieşti şi ultragiind tot ceea ce are mai sfânt naţiunea în sânul căreia trăieşti. De la eroii luptători pentru libertatea sa şi până la „sfinţii şi sfinţişorii” lui – ca să folosim jignitoarea expresie recentă lui Alexandru Florian. E de ajuns pentru a genera resentimente, comentarii antisemite pe forumuri on-line şi chiar violenţe.

Şi zău că nu înţeleg de ce Guvernul Ponta îşi asumă, într-o perioadă mai grea ca oricând pentru gestionarea ţării, să se facă unealta docilă a acestui grup de profitori fără scrupule. Pentru că, prin presiunile guvernamentale exercitate asupra autorităţilor locale de la Târgul Ocna în ultimile zile, forţând retragerea de urgenţă a titlului post-mortem de cetăţean de onoare al fostului deţinut politic Valeriu Gafencu, conducătorii ţării şi-au asumat răspunderea generării unui val de resentimente în mediile ortodoxe româneşti. Şi asta deoarece, prin trăirea spirituală şi faptele sale din detenţie,  Valeriu Gafencu a depăşit cadrul strict al apartenenţei la Mişcarea Legionară. El aparţine patrimoniului spiritual al Ortodoxiei, fiind cinstit ca atare de credincioşii din toată lumea.

Dar să fim lucizi! Ştiind bine care este scopul urmărit de aceşti provocatori, să nu le facem jocul! A da frâu răbufnirilor „antisemite” înseamnă a desăvârşi lucrarea lor. Întâi pentru că ei nu reprezintă interesele evreimii, aşa cum vor să ne facă să credem. Apoi, pentru că am produce exact efectul scontat de ei. 

Învăţând din lecţia istoriei recente, suntem cu toţii datori să demontăm această diversiune. Iar pentru asta sunt necesare câteva lucruri. Să opunem rezistenţă în mod legal, paşnic, civilizat. Să evităm orice manifestare antisemită. Cine va folosi termenul de „jidan” ori va incita la ură, acela foarte bine va putea fi considerat agentul lor. Chiar şi inconştient.

Şi, în fine, să continuăm cu tenacitate munca de cercetare în arhivele istorice. Acolo, tone de documente încă necercetate ascund adevărate surprize care mâine vor  răsturna definitiv piatra mistificării aruncată peste mormântul adevăratei istorii româneşti!

URL Scurt: http://www.buciumul.ro/?p=6669

Postat de pe 29 Mai 2013. Catalogat ca Editorial, Ultimele ştiri. Puteţi urmări răspunsurile la acest articol via RSS 2.0. Puteţi lăsa un răspuns sau un trackback la acest articol.

11 comentarii for “Fabrica urii”

    • michael

      „ca si batjocura „.. ca si mama…ca si sotie…acest om ca si profesor este remarcabil…
      Deci : nu CA batjocura ci ceva asemanator batjocurii : ca SI batjocura ..?!
      Deci: nu CA sotie -ci ca SI sotie,ceva asemanator sotiei -de ex.: amanta ..?!
      Deci : nu CA profesor ci ca SI profesor…evental cineva priceput,poate un student…?!
      Este minunat si cu totul onorabil sa activezi „spre Slava si Binele Tarii ” (” Voi n’ati fost cu noi in celule ” )-dar respectul pentru Limba Romana inseamna respectul pentru Romania cea profunda.
      Ca roman (nu ca si…) sunt ingrijorat : acest „ca si” a patruns pe tamcurile televiziunii in multi..sa fie un test de toleranta la manipulare si crearea de „deja-vu” -uri,de pseudo-amintiri ,de inoculare de mistificari ? Experimentul Pitesti a fost in realitate un studiu..numai naivii cred ca a fost doar o simpla perversiune criminala.
      Ma gandesc la un asfel de experiment in fata unor evidente:
      am „servit” in loc de am mancat ; „locatie” (in realitate chirie) in loc de adresa ; „expertiza „in loc de experienta…sa „aplic „pentru :in loc de sa prefer,sa aleg,….
      Posibil sa fie o cercetare a eficacitatii si „randamentului” inocularii insesizabile de mici „impuritati” in mintile oamenilor (deocamdata doar de exprimare – dar daca va merge vor urma si altele,mult mai grave ).

      Surpriza pentru mine a fost sa gasesc pana si aici ilustrarea celor mentionate. Oare Ei sunt deja pe cale sa castige ?

  1. Doina

    Doamne ajuta !

  2. NICADOR TALPES

    sa fim seriosi,astia n-au nici un DumneZEU,n-au nici o credinta,astia fac ce li se ordona,le place sa manance ca+++ cu lopata,si cu polonicul,si sa spuna ca-i tare bun,pentru ISRAEL,pentru sionisti si regimul terorist mondial diabolic!

  3. sorin h

    Doamne ajuta.

    Pe departe cel mai bun articol pe aceasta tema din toata presa romaneasca. Bravo d-le Dobrescu. Faceti tot posibilul sa raspanditi acest fel de gandire.

  4. Astazi s-a produs o victorie cat o minune… Valeriu Gafencu ramane cetatean de onoare al orasului Targu Ocna! Marire tie, Doamne, marire Tie!

  5. Moraru Gheorghe

    Hristos a Inviat!
    Da astazi prin acest gest de normalitate se intrevede ca aceste forte ale uri au pierdut o mica batalie asa zic ei, dar se poate sa fie doar un pas dat inapoi ca apoi sa revina cu mai multa forta distructiva.
    Ca e asa sau nu, pentru noi, camarazi care vrem sa traim intr-o tara normala, acest gest reprezinta cum spuneam o hotarare normala fata de decizile anormale cu care ne-au obisnuit guvernele postdecembriste.
    Insa , sa ma iertati pt cutezanta mea, eu zic ca aceasta recunoastere a normalitati trebuie sa insemne mai mult si anume inceputul coagularii miscarii nationaliste a unitatii diferitelor segmente nationaliste in jurul telului comun care reprezinta, o viata normala social-politic pentru neamul romanesc.
    Din punctul meu de vedere trebuie renuntat la raca dintre diferiti lideri ai segmentului nationalist, si sa facem pasi pt impacarea dintre noi si realizarea unitatii miscari nationaliste si legionare.
    Altfel o sa continuam cu raca dintre noi, iar cei ce vor destramarea neamului romanesc or sa-si continuie politica anormala cu care ne-au obisnuit.
    Traiasca Legiunea si Capitanul

  6. […] un oponent al exploatării minere cu cianuri de la Roşia Montană. Trei articole reprezentative: Fabrica urii, 9 mai: nimic de sărbătorit! şi Mihail Neamţu – de la Căpitan la coloneii din […]

  7. sabrina

    Ura si cultura arata, atunci cand le folosesti, cat esti de cult. Nu insult dar ascult cum pamantul tace. N-ai ce face? Altuia nu-i face o buna cultura dupa aratura…Inghitind in sec privind turti de grau ori paini de secara. Chiar nu intelegi? Cultivand ORICE… Unii chiar turism, plimband minti tot reci… Cum este la greci ! Eu ro… du-l departe… de parte de arte, de lira sterlina pentru oala plina cu aere telectuale. Virtuale, ura si cultura, devin idei fixe…

Lasă un răspuns

Legături utile

    Caută în arhivă

    Caută după dată
    Caută după categorie
    Caută cu Google

    Acţiuni

    | © Copyright 2012 Buciumul | css.php