O temă pentru Institutul Ellie Wiesel

de Florin DOBRESCU

„Adevărul e antisemit”. Aşa îşi intitulează Ioana Lucăcel articolul din Gazeta de  Maramureş. Tânăra jurnalistă îşi manifestă, la rândul ei, indignarea faţă de conţinutul absurd al memoriului prin care Institutul Naţional pentru Studiul Holocaustului în România „Elie Wiesel” (INSHREW) cere primăriei din Târgu Ocna nici mai mult nici mai puţin decât retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului acordat în 2009 fostului deţinut politic Valeriu Gafencu.

Sfântul închisorilor, aşa cum l-a denumit întâia dată chiar un evreu – Nicolae Steinhardt, titulatură mărturisită apoi de nenumărate personalităţi care nu au făcut parte din Mişcarea Legionară (ML) precum Dan Puric, Lucia Hossu Longin, Radu Ciuceanu, Mitropoliţii Andrei Andreicuţ şi Teofan al Moldovei, este condamnat a doua oară, de astă dată de o instanţă mai draconică decât curţile militare antonesciene ori „tribunalele poporului” din anii stalinismului. O nouă Inchiziţie, fundamentată pe ură şi intoleranţă agresivă, practicantă a terorismului intelectual. O oficină numai bună de făcut bani de la bugetul de stat şi deopotrivă din generoasele sponsorizări ale unor influente cercuri externe despre care nu vom vorbi acum. Un grup de lichele patentate, cu ştaif şi grimase academice, descendenţi biologici ai comisarilor kominternişti veniţi în 1944 cu tancurile sovietice cu misiunea bolşevizării prin teroare a României, care au transformat un institut de cercetare într-o tejghea menită să producă bani.

Institutul Elie Wiesel. De un an de zile, această instituţie devenită în primăvara trecută de rang guvernamental, nu îşi mai găseşte liniştea. Sub conducerea reputatului ilustru necunoscut Alexandru Florian, INSHREW e cuprins de convulsii cu spume la gură şi halucinaţii bolnave: coloane interminabile de fascişti defilează cu braţul drept întins printr-o Românie care şi-a rezolvat între timp absolut toate problemele economice şi sociale, troiţele legionare apar ca ciupercile după ploaie, iar primăriile transformă antisemiţii în cetăţeni de onoare! Partide legionare mai au oleacă şi pun cizma în ministere, sub zâmbetul unor „fascişti notorii” în frunte cu Ion Gavrilă Ogoranu, sculat din mormânt şi mai viu ca oricând din 1923 încoace! Până la incendierea Reichstag-ului şi deportarea unor cetăţeni dincolo de sârma ghimpată a lagărelor pe care Florian le vede aievea, nu mai e decât un pas!

Aceasta e realitatea românească a anului 2013, văzută prin pupilele contractate ale lui Alexandru Florian. Într-un sevraj dement, acesta transmite adrese cu antet guvernamental, de care premierul Ponta habar nu are, primăriilor unor comune ilfovene şi târguri  moldave, cerându-le socoteală de troiţe aflate prin păduri ori de sfinţi ai închisorilor comuniste onoraţi de autorităţi cu scaun la cap şi inimă românească. Curg tânguirile lui Florian care se caină unor ambasade occidentale de stafia lui Ogoranu, ce bântuie noaptea văzduhul şi reţelele de socializare ale tinerilor, iar procurorii nu mai prididesc să deschidă dosare penale şi acţiuni de dizolvare.

Pentru că, aşa cum vă spuneam şi mai sus, în viziunile enorme ale acestui directoraş de institut, la asta au rămas să se rezume toate problemele acestei ţări. În timp ce guvernul Ponta se svârcoleşte fără soluţii să găsească banii care nu există pentru onorarea promisiunilor electorale, această instituţie folosindu-se de numele guvernului incită la ură religioasă şi interetnică, speriind comunitatea evreiască de un pericol care nu există şi generând serioase tensiuni în mediile de Dreapta de la noi.

Qui prodest? – ne vom întreba. Cine este benficiarul acestei agitaţii nocive şi fără sens? Cine vrea să destabilizeze în plus o ţară şi aşa destabilizată de criza economică şi politică?

Lăsăm răspunsul pentru un articol viitor. Cu siguranţă, beneficiarii acestei false crize nu sunt membrii comunităţii evreieşti din România, în ai căror reprezentanţi doresc să se erijeze, ilegitim, dl Florian şi grupul său de profitori. În lume există nenumărate exemple de profitori de pe urma suferinţelor evreieşti, şi România nu avea cum să fie scutită de apariţia acestei specii. În realitate, ei fac un deserviciu major evreilor din România. Prin atitudinile lor ofensatoare la adresa trecutului istoric românesc, ei alimentează în rândul populaţiei majoritare resentimente care se răsfrâng nu doar asupra provocatorilor, ci asupra tuturor coreligionarilor lor, în numele cărora vorbesc în mod ilegitim. Poate că cineva ar trebui să facă o sesizare organelor în drept, şi cu deosebire Guvernului, în vederea demiterii conducerii acestei instituţii pentru abuz în serviciu şi incitare la ură.

Înainte de a încheia, îndrăznim să înaintăm INSHREW o temă de cercetare şi documentare istorică (fiindcă acesta este obiectul de activitate al instituţiei în cauză, conform legii, nu să facă imixtiuni prin primării şi plângeri penale): nu e vorba nici de studiul aupra „implicării evreilor în instaurarea şi menţinerea regimului comunist” şi nici dacă „a fost sau nu Elie Wiesel la Auschwitz”, propuse de ziarista amintită la începutul materialului nostru. E vorba de un studiu pe marginea generării de sentimente antisemite – fără, dar mai ales cu intenţie – prin proferarea continuă a unor ofense la adresa istoriei unui popor şi a personalităţilor sale marcante.